ICCJ. Decizia nr. 4678/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 522/ F din 20 aprilie 2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată J.F., nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 820.000 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii, precum și a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
Pentru a se pronunța această sentință, potrivit probatoriului cauzei, în fapt, s-a reținut că:
în ziua de 24 aprilie 2004, inculpatul S.I.C. a observat-o pe partea vătămată J.F., care se întorcea de la serviciu, și a urmărit-o pe aceasta în blocul în care locuiește, din București cu intenția de a o deposeda pe aceasta de eventuale bunuri mobile ori bani. Astfel, inculpatul a urcat în lift împreună cu partea vătămată spunând că dorește să urce la etajul 9, iar după pornirea liftului, a amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit, solicitându-i să-i dea toți banii pe care-i are asupra ei. De frică, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 820.000 lei, după care inculpatul a coborât cu liftul împreună cu partea vătămată până la parter, îndepărtându-se apoi în fugă.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de plângerea și declarațiile părții vătămate, care l-a recunoscut fără dubiu pe inculpat atât din planșele foto cât și în sala de judecată, ce se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu procesul verbal întocmit cu ocazia conducerii pe teren al organelor de poliție de către inculpat, procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii din grup a cuțitului corp delict de către partea vătămată, cu declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, în care acesta recunoaște săvârșirea faptei.
în fața instanței de fond, inculpatul a susținut că este nevinovat, arătând că la data săvârșirii faptei se afla la serviciu, respectiv SC P., programul de lucru fiind de la 7,00 la15,00, obișnuind de mai multe ori să stea peste program.
La solicitarea inculpatului, instanța de fond a dispus efectuarea unor adrese la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în vederea identificării în concret a acestei societăți comerciale, dat fiind faptul că inculpatul nu a putut oferi mai multe date în acest sens. Astfel O.R.C.T.B. a comunicat faptul că față de SC P. SRL s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului, iar o societate cu denumirea SC P. SA nu figurează înregistrată. Inculpatul nu a confirmat însă că ar fi fost angajat la SC P. SRL, de care s-a făcut vorbire mai sus, dar nu a putut oferi alte date care să conducă la identificarea în concret a societății comerciale al cărei angajat pretinde că este. De altfel, inculpatul nu a putut prezenta instanței înscrisuri din care să rezulte calitatea sa de angajat al vreunei societăți comerciale. în acest context, susținerile inculpatului apar ca fiind făcute, cu atât mai mult cu cât acesta este în prezent cercetat în stare de arest preventiv pentru fapte similare, săvârșite prin același mod și în aceeași zonă, astfel cum rezultă din actele depuse în dosarul de urmărire penală.
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul S.I.C. și a solicitat reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, prin sporirea eficienței efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa (art. 74 și art. 76 C. pen.), avându-se în vedere comportarea sinceră în cursul procesului penal, conduita bună înainte de comiterea faptei și faptul că paguba a fost recuperată.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 417 din 1 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva sentinței penale nr. 522 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.
Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate în apel, respectiv a solicitat a se reduce și mai mult pedeapsa, ca urmare a recunoașterii în favoarea sa, a circumstanțelor atenuante.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul cauzei, Curtea apreciază că în raport de critica adusă precum și din oficiu că, pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit, respectă cerințele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și nu se impune a fi redusă.
Se reține aceasta, față de conduita nesinceră a inculpatului, dar și față de pericolul social sporit pe care-l reprezintă și în raport de condițiile concrete în care a conceput și realizat scopul infracțional, respectiv, de tâlhărie a victimei.
Pe lângă toate aceste date, nu poate a fi omisă nici infracțiunea că, inculpatul perseverează în comiterea de fapte similare (cu cea dedusă judecății) și este cercetat penal în prezent în altă cauză, în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, cererea recurentului de a se da, o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deja recunoscute în favoarea sa și astfel să se reducă și pedeapsa de 5 ani închisoare, se apreciază ca, fără temei.
Ca atare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se va menține hotărârea atacată, ca temeinică și legală.
S-au aplicat și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4673/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4670/2005. Penal → |
|---|
