ICCJ. Decizia nr. 4717/2005. Penal
| Comentarii |
|
Constată că, prin sentința penală nr. 12 din 28 martie 2005 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, inculpatul S.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. b) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele 4 pedepse cu închisoarea au fost contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, ce a fost sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executarea în regim provativ de libertate.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din durata pedepsei reținerea din 18 noiembrie 2004 și arestarea preventivă din 19 noiembrie 2004, la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.V.I. sumele de 5.000.000 lei, daune materiale și 10.000.000 lei daune morale, părții civile C.R., sumele de 2.650.000 lei daune materiale și 7.350.000 lei daune morale iar părții civile B.R.C., suma de 10.000.000 lei daune morale.
S-a constatat că partea vătămată I.G.D. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.G. a sumei de 1.120.000 lei.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a briceagului corp delict.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul S.G., în seara de 24 octombrie 2004, în jurul orelor 19,00, a deposedat, în loc public, prin amenințare și prin folosirea de violențe, pe partea vătămată T.V., în vârstă de 13 ani, de haine și de un telefon mobil, de culoare argintie.
în dimineața zilei de 28 octombrie 2004, între 6,30 - 7,00, în loc public, prin violență, folosind un cuțit, a deposedat părțile vătămate B.R., în vârstă de 14 ani și C.R., de 10.000 lei, respectiv de un telefon mobil și un lănțișor din argint, cu două pandantive, în valoare totală de 2.750.000 lei, cauzându-i părții vătămate C.R. leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
în noaptea de 16 noiembrie 2004, orele 23,00, în loc public, inculpatul a deposedat, prin amenințare și folosirea de violențe, pe partea vătămată I.G.D., de un telefon mobil, suma de 120.000 lei și o legitimație METRO.
împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul S.G. solicitând reducerea pedepselor aplicate și, implicit, a pedepsei rezultante, pe care o consideră prea mare, în raport de modalitatea săvârșirii faptei și de circumstanțele sale personale.
Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, prin decizia nr. 16 din 2 iunie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva sentinței penale nr. 12 din 28 martie 2005 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pe care o desființează sub aspectul pedepsei rezultante și al aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.
Rejudecând cauza, în aceste limite, a redus pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.G., conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., de la 11 ani închisoare, la 10 ani închisoare.
înlătură aplicarea față de inculpat a pedepsei prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A adăugat la durata prevenției inculpatului, timpul scurs din data de 28 martie 2005 până la 2 iunie 2005 și a menținut arestarea preventivă.
S-a dispus ca onorariile avocaților din oficiu, în sumă totală de 600.000 lei, să se suporte din fondurile Ministerului Justiției și să se includă în cheltuielile judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare.
Instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță, cu probele administrate, iar faptelor li s-a dat încadrarea juridică legală.
De asemenea, prima instanță a individualizat în mod just pedepsele aplicate inculpatului, în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa mai grea, de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru fapta comisă văzută prin prisma limitelor de pedeapsă fixate pentru infracțiunea săvârșită în 24 octombrie 2004, corespunde gradului de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei în loc public, după lăsarea întunericului, prin folosirea violenței și prin amenințare dezbrăcând-o, pe partea vătămată, în vârstă de 13 ani și luându-i hainele și un telefon mobil, supunând pe partea vătămată umilințelor și suferințelor fizice, precum și de persoana inculpatului, care, potrivit referatului de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Brașov, a vagabondat, în trecut, neasigurându-și venituri licite, nu își asuma responsabilități față de propriile acțiuni și tratează, cu superficialitate, faptele săvârșite, având perspective scăzute de reintegrare în societate.
Pedeapsa de 6 ani închisoare, reflectă gravitatea mai redusă a faptei din 16 noiembrie 2004, în raport cu cea anterioară, relevată de modalitatea și împrejurarea săvârșirii faptelor, prin violență, amenințare și în loc public, cât și de persoana inculpatului.
Pedepsele de câte 8 ani închisoare, corespund, de asemenea, gradului de pericol social concret foarte ridicat al faptelor, care rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, prin violență și amenințări, prin folosirea unui cuțit, cât și din faptul că partea vătămată B.R. era în vârstă de 14 ani iar părții vătămate C.R. i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 6-7 zile, de îngrijiri medicale.
în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, instanța apreciază că, în raport de numărul faptelor și modalitatea de săvârșire a acesteia care demonstrează perseverență, dar și specializarea inculpatului, se justifică sporirea pedepsei celei mai grele aplicate, de la 9 ani închisoare, dar nu în cuantumul stabilit de prima instanță, ci într-unul, mai redus. Astfel, Curtea apreciază că sporirea pedepsei mai mari, la 10 ani închisoare, este de natură a asigura reeducarea inculpatului, cât și scopul reeducativ al pedepsei, în contextul frecvenței și a săvârșirii tot mai dese, a acestui gen de infracțiuni, în societate.
Referitor, la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părintești, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., trebuie avută în vedere Hotărârea C.E.D.O. din 28 septembrie 2004 în cauza Ș. și P. împotriva României, prin care s-a statuat că drepturile părintești nu trebuie interzise automat, prin condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare efectivă ceea ce trebuie să primeze, sunt interesele copilului, iar infracțiunea de tâlhărie nu este de natură să-l decadă pe inculpat din drepturile părintești, o asemenea interzicere, încălcând art. 8 din Convenție.
Astfel, se impune înlăturarea pedepsei accesorii, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
în baza art. 381 C. proc. pen., se va adăuga la durata prevenției inculpatului timpul scurs din data de 28 martie 2005 până la 2 iunie 2005 și se va menține arestarea preventivă a acestuia.
în baza art. 189 și art. 192 C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu, în sumă totală de 600.000 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției și se vor include în cheltuielile judiciare pe care inculpatul va fi obligat să le plătească statului.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.G., fără a-l motiva în scris.
în ședința publică de astăzi 22 august 2005, prin apărător și personal, cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepselor stabilite și aplicate.
Recursul este nefondat.
Analiza actelor și probelor administrate în cauză, relevă, contrar, celor susținute de inculpat, periculozitatea deosebită a infracțiunilor de tâlhărie comise de inculpat și a persoanei inculpatului, care, prin violență și amenințare, sfidând normele legale, a încălcat în mod repetat legea, apropiindu-și bunuri ce nu-i aparțin.
Raportând pedeapsa rezultantă, dar și pedepsele stabilite de instanță la criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se constată că instanțele au aplicat în mod judicios, aceste criterii, stabilind și aplicând pedepse ce corespund exigențelor impuse de scopul pedepsei, reglementat de lege.
în atari condiții, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, respingându-l în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, detenția conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
S-a văzut și reglementarea plății onorariului de avocat și a cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4715/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4719/2005. Penal → |
|---|
