ICCJ. Decizia nr. 4715/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 254 din 31 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1359/2004 al Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul I.S. la:
- 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. ("pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării"), cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., să se execute ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa principală mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, computându-se din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 9 martie 2004 la zi.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost obligat inculpatul către stat, cu titlu de confiscare specială la suma de 1.000.000 lei.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul către partea civilă C.A.S. Constanța, pentru Spitalul clinic județean Constanța, la despăgubiri civile în sumă de 54.170.280 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate D.A.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul și la 7.600.000 lei cheltuieli judiciare statului.
în fapt, s-a reținut că, în noaptea de 30 aprilie 2004, inculpatul a pătruns prin efracție în imobilul de pe str. împăratul Traian din Medgidia, unde locuiește fără forme legale partea vătămată D.A., în vârstă de 88 ani, pe care a agresat-o în scop de jaf, aplicându-i lovituri cu pumnii, cu precădere în zona capului și a feței care au adus-o în stare de inconștiență, după care i-a sustras un aragaz M. și o butelie, bunuri pe care le-a transportat la imobilul părinților acestuia.
în aceleași împrejurări, împotriva voinței părții vătămate, inculpatul a întreținut și raport sexual cu aceasta.
Internată în regim de urgență la data de 1 mai 2004 în Spitalul clinic județean Constanța, partea vătămată a decedat, în pofida intervenției și îngrijirilor medicale de specialitate, la data de 18 mai 2004. Moartea victimei a fost violentă și s-a datorat contuziei meningo-cerebrale consecutivă traumatismului cranio-cerebral cu hematom subdural și intracerebral emisfer stâng, leziuni produse prin lovire cu un corp dur, datând din 30 aprilie 2004. La data examinării în spital s-au constatat pe lângă celelalte leziuni de violență și prezența unor plăgi contuze vaginale ce probează un raport sexual ce poate data din 30 aprilie 2004 (raport de constatare medico-legală nr. 256 din 30 iunie 2004 al S.M.L. Constanța).
Inculpatul a recunoscut că a intrat prin efracție în imobil, în seara de 30 aprilie 2004, fiind surprins de victimă, pe care a agresat-o aplicându-i lovituri cu pumnii în cap după care victima a căzând la pământ inconștientă, a sustras aragazul marca M. Inculpatul nu a mai recunoscut sustragerea celorlalte bunuri și întreținerea raportului sexual prin constrângere cu victima, faptă pe care a negat-o în permanență, arătând că nu-și amintește exact cele întâmplate, întrucât se afla în stare de ebrietate.
Examinarea psihiatrică în condițiile art. 117 C. pen., a evidențiat că inculpatul "prezenta diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta comisă".
Martorii I.M. și I.F., fratele și tatăl inculpatului, au recunoscut că, în seara de 30 aprilie 2004, au fost aduse în domiciliu de către inculpat un aragaz de format mic, cu două arzătoare pe care l-au predat organelor de poliție și care a fost recunoscut ca aparținând victimei de către martorii Z.B. și D.D.
Existența infracțiunilor și împrejurările concrete în care au fost comise au fost probate și prin procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, declarațiile martorilor și celelalte mijloace de probă administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
Din cazierul judiciar a rezultat că inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 2220 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Medgidia, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru furt calificat și violare de domiciliu, pe care a executat-o integral (fiind arestat preventiv la 8 mai 2002). Ca atare, infracțiunile deduse judecății s-a reținut a fi comise în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 și urm. C. pen., pericolul social concret și direct al infracțiunilor în raport de împrejurările în care au fost comise și urmările acestora, vârsta înaintată a victimei, precum și periculozitatea socială sporită a inculpatului care are statutul de recidivist.
Apelul declarat de inculpat cu solicitarea de a fi reduse pedepsele aplicate, apreciate ca fiind excesive în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de lege, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 176/ P din 1 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.
A fost menținută arestarea preventivă în cauză, computându-se perioada executată în continuare de la 31 mai 2005 la zi și a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs reiterând critica de netemeinicie din apel [(art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)], iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din omor calificat cu lovituri cauzatoare de moarte, infracțiune prevăzută în art. 183 C. pen. [(art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].
Cazurile de casare invocate sunt nefondate.
Este stabilit în cauză, cu expertiza medico-legală și recunoașterea parțială a inculpatului că s-a acționat cu intenție directă de a sustrage bani sau alte bunuri prin violență, împrejurări în care a întreținut și raport sexual cu victima, fiind prevăzută și posibilitatea suprimării vieții victimei, activitate ilicită ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de tâlhărie, viol și omor deosebit de grav, iar nu ale infracțiunii unice praeterintenționate de tâlhărie urmată de moartea victimei și viol.
Aplicând victimei, în vârstă de 88 ani, numeroase și puternice lovituri cu pumnii, îndreptate îndeosebi asupra capului, inculpatul și-a dat seama că s-ar putea ajunge la moartea victimei, dar a manifestat indiferență față de acest rezultat, deci a acceptat posibilitatea producerii lui.
Ca atare, activitatea infracțională săvârșită de inculpat corespunde încadrării juridice reținute de instanțele anterioare, aceea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen.; art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., în final cu art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.
în condițiile în care infracțiunile comise sunt pedepsite de la 7 ani la 20 ani închisoare, iar inculpatului în cauză, recidivist, care a suprimat viața unei victime în vârstă de 88 ani i s-au aplicat 10 ani închisoare, 8 ani închisoare și, respectiv, 20 ani închisoare, având cuantumul orientat spre limita medie legală, reducerea pedepselor este nejustificată în raport cu dispozițiile art. 72 și următoarele C. pen.
Examinând cauza din oficiu în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se constată însă că, în mod greșit i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen, eroare de judecată de natură a constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
în acest sens, exigențele art. 8 din C.E.D.O. impun ca în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, pentru interzicerea drepturilor părintești, cum este cazul în speță, instanța să verifice în concret în ce măsură această ingerință urmărește scopul legitim al protecției minorului.
în cauză, această obligație nu a fost îndeplinită, instanțele anterioare interzicând automat drepturile amintite ca efect al condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
De altfel, interzicerea acestor drepturi în cauză este nejustificată, întrucât infracțiunile comise de inculpat nu privesc nemijlocit minorul sau valorile adiacente intereselor acestuia.
înlăturarea acestei erori de judecată, invocate din oficiu, fiind în favoarea inculpatului, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului, casându-se decizia și sentința pe latură penală cu privire la conținutul pedepsei complementare, prevăzută de art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
Rejudecând cauza în limitele arătate, se va restrânge pedeapsa complementară aplicată inculpatului la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. [(înlăturând această măsură și cu privire la drepturile prevăzute de lit. c), d) și e) ale textului de lege amintit)].
în baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 2 mai 2004 la 22 august 2005.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei RON a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4713/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4717/2005. Penal → |
|---|
