ICCJ. Decizia nr. 4749/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4749/2005

Dosar nr. 4810/2005

Şedinţa publică din 22 august 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iulie 2005 pronunţată în dosarul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, nr. 3950/P/2005, instanţa a dispus în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive, în cursul soluţionării apelului acestuia, a inculpatului H.P.C., deţinut preventiv în P.M.S. Timişoara.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prevăzute în art. 148 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani şi există indicii că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 230/ PI din 9 martie 2004, supusă controlului judiciar actual, inculpatul a fost condamnat în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, fiind revocată şi suspendarea condiţionată pentru o condamnare anterioară la pedeapsa de 2 ani, în final inculpatul având de executat 11 ani închisoare, acesta fiind reţinut şi arestat preventiv în cauză începând cu data de 5 februarie 2004.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, invocând motive de nelegalitate deoarece nu mai sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen. S-a susţinut că a fost condamnat în primă instanţă fără a fi audiată partea vătămată astfel că nu se mai justifică existenţa infracţiunii de tâlhărie.

Critica nu este întemeiată.

În concordanţă cu prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., existenţa infracţiunii de tâlhărie s-a reţinut a fi fost probată, în primă instanţă, în urma examinării tuturor celorlalte mijloace de probă administrate în cursul procesului penal, inclusiv declaraţia părţii vătămate dată la urmărire. De altfel, acţiunea penală în cazul infracţiunii amintite se exercită din oficiu, nefiind necesară susţinerea sa prin prezenţa efectivă la instanţă a părţii vătămate, această critică urmând a fi examinată ca motiv de apel în calea de atac declarată de inculpat.

Din considerentele sentinţei rezultă că ceilalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii au retractat în cercetarea judecătorească declaraţiile date în cursul urmăririi penale în care au recunoscut săvârşirea faptei, urmare ameninţărilor făcute asupra acestora la penitenciar de inculpatul recurent.

În acest context, potrivit art. 136 C. proc. pen., menţinerea arestării preventive este impusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi a se împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa la art. 5 din C.E.D.O. (T.V. Franţa).

Ca atare, încheierea atacată este legală şi temeinică urmând a se respinge, ca nefondat, recursul inculpatului în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la 80 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care 20 lei RON reprezintă onorariu apărător oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.P.C. împotriva încheierii din 20 iulie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 3950/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4749/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs