ICCJ. Decizia nr. 4753/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4753/2005
Dosar nr. 4791/2005
Şedinţa publică din 22 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 august 2005, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, investită cu soluţionarea apelurilor declarate, între alţii şi de inculpatul R.R.G., împotriva sentinţei penale nr. 84 din 10 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 1099/2004, a dispus amânarea judecării cauzei şi menţinerea stării de arest a acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În acest sens s-a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă în cursul urmăririi penale cu începere de la 29 mai 2004 se menţin nemodificate avându-se în vedere că inculpatul a fost condamnat de către prima instanţă, iar pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., trafic de persoane şi asociere, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 şi art. 323 alin. (1) C. pen., în final, cu aplicaţia art. 13, art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva încheierii amintite s-a declarat recurs de către inculpat, cu motivarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în art. 143 şi art. 148 C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procesiuni potrivit art. 160b C. proc. pen.
În completare, dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., prevăd că instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive când constată că temeiurile care au determinat această măsură impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică arestarea.
În speţă, menţinerea arestării preventive în apel s-a dispus în concordanţă cu dispoziţiile legale precizate dată fiind condamnarea inculpatului în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare prin confirmarea învinuirilor din rechizitoriu de a fi constituit un grup infracţional în anul 1999 care a acţionat în mod concordant până la arestarea inculpatului, în scopul obţinerii de foloase materiale injuste prin exploatarea părţilor vătămate în care scop au fost comise 17 infracţiuni de proxenetism şi 12 infracţiuni de trafic de persoane, majore şi minore, infracţiuni grave şi de mare rezonanţă în zona în care s-au produs.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia prin starea de nelinişte, sentimentul de insecuritate în rândul societăţii generate de faptul că persoane învinuite de săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită şi mare rezonanţă în zona în care s-au produs, cum este cazul şi în speţă, sunt judecate în stare de libertate.
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 din Constituţie, statuează că se poate dispune lipsirea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune, iar această măsură este necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, exigenţe pe deplin îndeplinite în cauză.
Ca atare, menţinerea arestării preventive a inculpatului, în cursul judecării cauzei în apel, este legală şi temeinică, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost dispusă această măsură va fi respins ca nefondat potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul R.R.G., urmare respingerii recursului, la 80 RON cheltuieli judiciare statului, din care 20 RON reprezentând onorariu apărător oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.R.G. împotriva încheierii din 2 august 2005 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 3405/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4749/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4757/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
