ICCJ. Decizia nr. 4761/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4761/2005
Dosar nr. 4034/2005
Şedinţa publică din 24 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 3 martie 2005, pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a fost condamnat inculpatul H.F., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 14 ianuarie 2004 la zi.
Instanţa a luat act că partea vătămată C.F. nu s-a constituit parte civilă şi conform art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, la data de 16 noiembrie 2003, partea vătămată C.F. a fost în vizită la martorul C.C. a cărui locuinţă se afla în Bucureşti Bulevardul Ion Mihalache. În apartamentul acestuia, victima s-a aşezat pe scaunul de lângă uşa de acces în cameră, iar, în jurul orei 23,00, a apărut inculpatul H.F., aflat în stare de ebrietate, însoţit de C.G. care le-a reproşat lui C.C. şi părţii vătămate că ar fi făcut afirmaţii calomnioase despre I.A. cu care făptuitorul întreţinea relaţii.
Pe fondul acestui conflict, reţine prima instanţă, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul şi cu latul lamei cuţitului pe care îl avea asupra sa, în zona capului şi spatelui părţii vătămate după care a înjunghiat-o o singură dată, C.F. reuşind să fugă.
Instanţa de fond a mai constat că, în aceeaşi noapte, în jurul orei 1,28, C.F. a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca cu diagnosticul, „agresiune, plagă înjunghiată spaţiul VI intercostal stâng, pe linia axilară medie, hemopneumotorax" astfel cum rezultă din foaia de observaţie clinică nr. 41011/2003.
În raportul de expertiză medico – legală nr. A1/13376/2004 efectuat de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti se apreciază că leziunea părţii vătămate a fost produsă prin lovire cu un obiect tăietor – înţepător (posibil cuţit) şi a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, leziunea respectivă punând în primejdie viaţa victimei, supravieţuirea datorându-se asistenţei medicale acordate în timp util.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 423/ A din 26 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Declarând recurs inculpatul H.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. şi, a susţinut că fapta trebuia încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., iar nu în cea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei având în vedere împrejurarea în care a comis fapta şi circumstanţele sale personale.
Recursul este nefondat.
Relevante pentru caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, obiectul folosit, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată, ca şi de urmările ce le puteau produce.
Or din declaraţiile coroborate ale părţii vătămate C.F. şi ale martorilor oculari C.C. şi C.G. rezultă cu certitudine, ca în noaptea de 16 noiembrie 2003, inculpatul a înjunghiat cu un cuţit, în zona toracică, pe C.F. cauzându-i leziunile descrise în actul medico – legal, care i-au pus viaţa în primejdie.
Având în vedere întreaga documentaţie medicală în raportul de expertiză medico – legală nr. A1/13376 din 22 ianuarie 2004, efectuat de I.M.L. Mina Minovici se concluzionează că partea vătămată a suferit o leziune traumatică ce a fost produsă prin lovire cu un obiect tăietor – înţepător (posibil cuţit), a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale şi i-a pus în primejdie viaţa.
Aşadar, fapta inculpatului, de a fi aplicat cu mare intensitate o lovitură de cuţit în zona toracică a victimei, punând în pericol vădit viaţa acesteia, fiind necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă, constituie tentativă de omor, astfel cum au reţinut în mod just prima instanţă şi cea de apel, iar nu vătămare corporală cum susţine inculpatul în recursul declarat.
Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat şi cel de-al doilea motiv de recurs privind individualizarea pedepsei. La stabilirea acesteia în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele au avut în vedere pericolul social deosebit al faptei inculpatului, care a lovit victima cu un cuţit într-o regiune vitală a corpului, nesurvenirea rezultatului letal datorându-ser intervenţiei chirurgicale efectuată în timp util, precum şi profilul moral al făptuitorului care a mai fost condamnat anterior, fiind recidivist.
În consecinţă, pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul H.F. să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la 24 august 2005.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F. împotriva deciziei penale nr. 423/ A din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la 24 august 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4759/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 4763/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
