ICCJ. Decizia nr. 4757/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4757/2005
Dosar nr. 4240/2005
Şedinţa publică din 24 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş prin sentinţa penală nr. 90/ PI din 28 ianuarie 2005, alături de inculpaţii L.L.A., B.B.T., C.I.F., a condamnat şi pe inculpatul T.E. la pedeapsa de:
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, către stat, a sumei de 5.000 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea a 500 gr. heroină comercializată ilicit către denunţătorul I.M.G. [(faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriu în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 în legătură cu săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicaţia art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))].
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, făcându-se şi aplicaţia art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpaţii L.L.A. şi B.B.T. au fost condamnaţi fiecare la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Inculpatul C.I.F. a fost condamnat în aceeaşi cauză, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În fapt, s-a reţinut că, la sfârşitul lunii septembrie 2001, inculpatul T.E., cetăţean turc de origine kurdă cu reşedinţa în Bucureşti, i-a vândut denunţătorului I.M.G. cantitatea de 500 gr. heroină, pe care acesta a traficat-o ilicit, în mod succesiv până în luna ianuarie 2005, către ceilalţi inculpaţi în cauză.
Inculpatul a fost arestat preventiv de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 349/P/2002, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că a livrat cantitatea de 15 kg. heroină ce urma să fie transportată în Olanda de către doi cărăuşi români.
Situaţia de fapt şi celelalte rezolvări juridice adoptate de prima instanţă s-au întemeiat probatoriu pe declaraţiile denunţătorului şi coinculpaţilor în cauză, declaraţia investigatorului acoperit S.A., declaraţia colaboratorului acoperit F.R.E., declaraţia investigatorului acoperit L.R., planşă foto şi procesul verbal de recunoaştere în grup a inculpatului, note de redare a interceptării convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizaţiei nr. 114/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi celelalte mijloace de probă administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Declaraţia inculpatului, care a negat săvârşirea faptei, a fost înlăturată ca nesinceră, fiind în contradicţie cu toate celelalte probatorii administrate în cauză
La individualizarea pedepsei făcându-se aplicaţia art. 72 şi urm. C. pen., au fost avute în vedere pericolul social concret al infracţiunii în raport cu obiectul material şi urmările acesteia, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, este cercetat şi în altă cauză pentru infracţiuni de acelaşi gen, fiind lipsit însă de antecedente penale, cuantumul sancţiunii fiind orientat către minimul legal special de 10 ani închisoare.
Apelul declarat de inculpat, cu solicitarea de a fi achitat întrucât nu a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii de faţă, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 232/ A din 22 iunie 2005.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs de către inculpat, reiterându-se critica de achitare din apel, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Traficarea ilicită de inculpat către denunţător a cantităţii de 500 gr. heroină, în luna septembrie 2001, în Bucureşti, corespunzător infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsită de la 10 la 20 ani închisoare, este dovedită în cauză.
Alături de probatoriile reţinute în prima instanţă trebuie avute în vedere şi recunoaşterea inculpatului, că a deţinut o patiserie în Cartierul Militari lângă magazinul M.I. unde s-a încheiat tranzacţia, declaraţiile în acelaşi sens ale investigatorului şi colaboratorului acoperit, nota de redare a convorbirilor telefonice dintre T.E. şi F.R.E. interceptate, la 20 noiembrie 2002, în baza autorizaţiei nr. 168/2002.
În această convorbire telefonică T.E. i-a cerut lui F.R.E. să meargă până în Kosovo sau să-l trimită pe cărăuş în acel loc pentru a procura marfă (droguri).
Din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa altor cazuri de casare cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârilor în cauză, astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la 160 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei penale nr. 232/ A din 22 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 10 octombrie 2002 la 24 august 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4753/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4759/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
