ICCJ. Decizia nr. 4975/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 409 din 3 decembrie 2004, Tribunalul Ialomița i-a condamnat pe inculpații:
G.A. și
G.F., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
A dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2004 la 25 septembrie 2004,pentru fiecare inculpat.
A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile H.A., fiind obligați inculpații în solidar la plata sumei de 74.704.135 lei despăgubiri materiale și la 25.000.000 lei daune morale iar către partea civilă C.A.S. București la plata sumei de 29.973.420 lei.
Inculpații au mai fost obligați în subsidiar la 3 milioane lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare și la câte 4 milioane lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în esență, că inculpații G.A. și G.F., locuitori ai comunei Movilița, județul Ialomița, dețin loturi de grădină, cultivate cu legume, în vecinătate, în apropierea comunei Coșereni.
La data de 8 septembrie 2003,seara, cei doi inculpați s-au întâlnit la lotul de grădină al inculpatului G.F. și împreună au hotărât să sustragă porumb din câmp. Luând doi saci iar inculpatul G.A. și bicicleta, inculpații s-au deplasat la un lan cu porumb din care au umplut cei doi saci, cu care au pornit spre grădinile lor.
Cum în zonă se afla și partea vătămată A.H. care își păzea grădina de legume, acesta, observându-i pe inculpați, le-a atras atenția să nu sustragă porumb.
De urmare, cei doi inculpați au lăsat bicicleta cu sacii de porumb în lan, s-au întors la grădina unuia dintre ei de unde inculpatul G.A. s-a înarmat cu un furcoi și un lemn iar inculpatul G.F. cu o cazma, revenind, însoțiți și de un câine, la locul de întâlnire cu partea vătămată.
Aici câinele inculpaților s-a încăierat cu cei trei câini ai părții vătămate, inculpații fugind întrucât partea vătămată a asmuțit câinii asupra lor.
întâlnindu-se cu martorul G.F., fratele inculpatului G.A., inculpații au urcat în tractorul acestuia, deplasându-se spre locul în care se afla partea vătămată. în timp ce martorul G.F. urmărea cu tractorul câinii, inculpatul G.A. a aruncat cu furcoiul și cu lemnul spre partea vătămată iar inculpatul G.F. a aruncat cu cazmaua, ambii lovind-o.
De menționat că la locul faptei a sosit și un autoturism cu 5 persoane care, neștiind ce s-a întâmplat, au aruncat și ei cu bulgări din pământ înspre partea vătămată, care s-a retras în cultura de porumb. în aceste împrejurări inculpații au recuperat sacii cu porumb și bicicleta, plecând.
Partea vătămată a fost internată în perioada 9 - 29 septembrie 2003 în Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, prezentând leziuni de violență ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța a motivat reținerea acestei situații de fapt pe baza materialului probator, respectiv procesele verbale de constatare ale organului de poliție, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în cel al judecății, coroborat cu declarațiile inculpaților, prin care au recunoscut parțial faptele.
împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, criticând-o, în latura penală, pentru greșita condamnare întrucât nu sunt autorii infracțiunii imputate și, în subsidiar, pentru omisiunea reținerii stării de provocare iar, în latura civilă, pentru greșita obligare la plata despăgubirilor deoarece partea civilă a recoltat integral legumele de pe terenul cultivat.
Prin decizia penală nr. 68 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.
Instanța de control judiciar a constatat că vinovăția inculpaților este susținută de mijloacele de probă, încadrarea juridică este legală, fiind reținute în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante cu efectul reducerii pedepselor sub limita minimă legală specială iar sub aspectul laturii civile întinderea despăgubirilor a fost stabilită pe baza expertizei agricole și a suplimentului acesteia.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, ambii susținând, în scris și oral, pe de o parte, că nu sunt probe că au lovit-o pe partea vătămată, deși au aruncat și ei cu diferite obiecte spre aceasta, fapta fiind comisă de persoanele din autoturismul neidentificat iar, pe de altă parte, că, în latura civilă, au fost obligați la despăgubiri, partea civilă recoltând legumele și după fapta a cărei victimă a fost.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților, susținute pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanțe, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă administrate.
Inculpații au luat hotărârea să sustragă porumb dintr-un teren ales la întâmplare și aceasta rezultă din toate declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale, inclusiv în fața judecătorului însărcinat cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpaților, și în cel al judecății.
Sub acest aspect versiunea prezentată de inculpați la instanța de recurs în sensul că porumbul l-au luat din terenul tatălui unuia dintre ei, este nesinceră.
Fiind surprinși de partea vătămată, însoțită de câine, inculpații au abandonat sacii cu porumb dar numai pentru a pleca la colibă spre a se înarma, așa cum s-a arătat în considerentele hotărârii instanței de fond și a lua cu ei și câinii, revenind apoi și realizând actele de violență, cu urmările cunoscute.
Inculpații au recunoscut că au exercitat acte de violență față de partea vătămată, aruncând în aceasta cu obiectele, furcoi, bucată de lemn, cazma, luate de la grădina unuia dintre ei, dar și cu bulgări de pământ, după ce au sosit la locul faptei persoanele cu autoturismul și împreună cu acestea, partea vătămată refugiindu-se în lanul de porumb.
Declarațiile acestora se coroborează cu cele ale părții vătămate A.H. atât în ceea ce privește motivele conflictului cât și a modalității faptei de săvârșire a actelor de violență.
Rezultă, așadar, că inculpații au sustras doi saci cu porumb știuleți și, pentru păstrarea bunurilor furate au exercitat acte de violență față de partea vătămată care a intervenit pentru împiedicarea făptuitorilor să transporte bunurile, ceea ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică reținută de instanțe.
Este lipsită de importanță, pentru existența acestei infracțiuni, împrejurarea că partea vătămată nu era proprietarul sau paznicul terenului din care s-a comis sustragerea, legea necerând astfel de calități persoanei subiect pasiv față de care s-a comis acțiunea adiacentă.
Nici critica privind greșita soluționare a laturii civile nu este întemeiată.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost avute în vedere explicațiile și concluziile raportului de expertiză tehnică agrară, ale suplimentului acesteia, declarațiile martorilor din care rezultă că partea vătămată după data de 10 septembrie 2003 nu a mai recoltat legume din lotul cultivat și constatările actelor medico-legale, potrivit cărora A.H. a fost internat în spital în perioada 9 - 29 septembrie 2003.
Declarațiile martorilor sunt contradictorii în privința recoltării unor legume de către ceilalți membrii ai familiei părții vătămate după internarea acesteia în spital însă nu s-a stabilit că familia ar mai fi valorificat din producție, astfel încât întemeiat instanțele și-au însușit concluziile suplimentului de expertiză cu privire la valoarea producției nerecoltate, calculată ținând seama și de indicele de inflație din anul 2004.
Față de toate cele ce preced, criticile formulate de inculpați s-au invederat ca neîntemeiate și întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârilor nu s-a constatat existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursurile acestora au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4977/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4973/2005. Penal → |
|---|
