ICCJ. Decizia nr. 4974/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1585 din 10 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata P.P., la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. c) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat aceiași inculpată, la 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 74 - art. 76 lit. c) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a constatat că, cantitatea de 0,062 grame heroină a fost consumată în timpul expertizării.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27 iunie 2003, organele de poliție au procedat la imobilizarea inculpatei P.P., în momentul în care i-a oferit spre vânzare martorului C.I., contra sumei de 400.000 lei, două doze de heroină în cantitate de 0,062 gr. conform raportului de constatare tehnico-științifică.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata care a susținut că nu a traficat droguri de mare risc.
Prin decizia penală nr. 97 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpată, a desființat în parte sentința atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au contopit cele 2 pedepse stabilite de instanțe și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au menținut în rest, dispozițiile hotărârii atacate.
S-a motivat soluția prin acordarea unei eficiențe sporite dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpatei.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata.
Prin motivele scrise s-a susținut, în esență, următoarele:
- reținerea greșită a situației de fapt de către ambele instanțe care a influențat hotărâtor soluția pronunțată în cauză, în sensul că, a determinat adoptarea unei soluții injuste de condamnare a inculpatei, motiv de casare, prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Critica urmează a fi examinată în raport de cazul de casare invocat, dar și de dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că în cauză s-au pronunțat soluții cu încălcarea legii.
într-adevăr, pe baza unui probator sumar și contradictoriu cu consecința unei stări de fapt confuze, inculpata a fost condamnată pentru două infracțiuni de consum de droguri și trafic de droguri.
Este, însă, de observat că pentru motive inexplicabile pe același material probator pe care inculpata a fost trimisă în judecată pentru cele 2 infracțiuni, urmărirea penală a dispus în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de S.M. și C.I., persoane audiate ca martori în prezenta cauză.
Indiferent de motivele pentru care urmărirea penală a dispus în aceiași cauză soluții diferite pentru toate aceste persoane un fapt este cert că inculpata a fost condamnată în ce privește infracțiunea de trafic de droguri pe un material probator contradictoriu și insuficient.
Și dacă potrivit prezumției de nevinovăție, inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa, în conformitate cu art. 65 C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală sau instanței de judecată ceea ce, acesta din urmă nu a făcut.
Urmărirea penală a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, iar instanțele condamnarea pentru aceste infracțiuni pe baza declarațiilor date de inculpată și de martorii S.M. și C.I.
în acest context probatoriu inculpata nu a recunoscut comiterea infracțiunii de trafic de droguri, susținând că este consumatoare de droguri, iar dozele găsite asupra sa erau pentru consumul propriu.
Această poziție a fost adoptată de inculpată de la prima declarație olografă din 27 iunie 2003 până în fața instanței inclusiv. De la această situație a existat o singură excepție, respectiv, declarația din aceiași zi dată în fața procurorului asupra căreia, în prezența apărătorului, a revenit la 30 iunie 2003.
Tot astfel, martora S.M. a revenit asupra declarației inițiale, olografe din 27 iunie 2003 prin care recunoștea că împreună cu inculpata vindea droguri, susținând ulterior, în mod constant că, erau doar consumatoare, iar martorul C.I. le-a acostat pentru a-i permite și lui să folosească contra cost din dozele de heroină cumpărate pentru consum propriu.
Această versiune a fost susținută apoi atât de inculpată cât și de martoră atât în faza urmăririi penale cât și în instanță.
Singura probă care susține acuzarea inculpatei este declarația dată de martorul C.I. în faza urmăririi penale.
Dar, deși este singura probă în acuzare, instanța de fond cât și instanța de apel, cu ocazia devoluării fondului în apelul declarat de inculpată nu au insistat în audierea nemijlocită a acestei persoane pentru a-și crea propria convingere fundamentată pe probe directe.
Este adevărat că martorul a fost citat în fața instanței pentru două termene la care a lipsit nejustificat, instanța nefăcând demersurile legale necesare pentru audierea nemijlocită a acestui martor.
în această situație pe bună dreptate, inculpata a susținut că starea de fapt reținută este în dezacord cu probele administrate, având la bază nu realitatea obiectivă, ci aprecieri de ordin subiectiv.
Acestea sunt considerentele pentru care hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale și recursul declarat este fondat, așa încât, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite și se vor casa hotărârile atacate, cauza urmând a fi trimisă la Tribunalul București, pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va proceda la citarea și ascultarea martorului C.I., dispunând efectuarea tuturor demersurilor procedurale pentru aducerea lui în instanță, în cazul în care acesta nu dă curs solicitării inițiale.
Pentru stabilirea unei corecte stări de fapt și a vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii de trafic de droguri, s-a procedat și la confruntarea inculpatei cu martorul C.I. și eventual, cu martora S.M. și în raport de împrejurările și datele noi ce au rezultat, eventual, din aceste probe, s-a procedat la administrarea oricăror alte probe necesare care au stabilit adevărul în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4977/2005. Penal → |
|---|
