ICCJ. Decizia nr. 4958/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 513 din 18 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2076/2005, Tribunalul București, secția I penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul I.C.
în baza art. 36 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 258 din 25 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2951 din 1 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1356 din 25 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1369 din 24 februarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând ca petentul să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare la care se adaugă un spor de un an, în final condamnatul va executa 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus perioada executată de la 12 decembrie 2003 la zi.
în baza art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 1356 din 25 octombrie 2004 a Tribunalului București i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a menținut măsura de siguranță a confiscării sumei de 300.000 lei, aplicată prin sentința penală nr. 1356/2004 a Tribunalului București.
S-a menținut măsura de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., aplicată pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei prin sentința penală nr. 258 din 25 februarie 2004 a Tribunalului București.
S-a anulat M.E.P.I. nr. 1612/2005 emis în baza sentinței penale nr. 1356/2004 a Tribunalului București și nr. 298/2004 emis în baza sentinței penale nr. 258/2004 a Tribunalului București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 2076 din 31 martie 2005, condamnatul I.C. a solicitat contopirea pedepselor de câte 7 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 1356 din 25 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1369 din 24 februarie 1005 a înaltei Curți de Casație și Justiție și prin sentința penală nr. 258 din 25 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2952 din 1 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-au depus la dosar copiile hotărârilor de condamnare și ale mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că petentul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 258 din 25 februarie 2004, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 42/1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și s-a contopit restul de 86 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a dedus prevenția de la 12 decembrie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest.
în baza art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a luat act că prejudiciul a fost acoperit și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din considerentele sentinței rezultă că fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 12 decembrie 2003.
Sentința penală sus-menționată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2951 din 1 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 298 din 15 iunie 2004.
Prin sentința penală nr. 1365 din 25 octombrie 2004 petentul a mai fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 42/1998 a Tribunalului București și s-a contopit restul de 86 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituie parte civilă și în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 300.000 lei.
Sentința a rămas definitivă prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1369/2005.
Din considerentele sentinței a rezultat că fapta a fost comisă la 5 decembrie 2003.
Constatând că petentul a comis cele două infracțiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind în concurs real, tribunalul a apreciat că cererea acestuia de contopire a pedepselor este întemeiată.
în baza art. 36 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., tribunalul a dispus contopirea celor două pedepse de câte 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală la care făcut referire mai sus, într-o pedeapsă de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an, astfel că, în final, condamnatul va executa 8 ani închisoare.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul I.C., care a criticat-o pentru netemeinicie numai sub aspectul aplicării sporului de pedeapsă, apreciind că acesta nu se justifică.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 478/ A din 13 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța considerând că aplicarea sporului este justificată.
împotriva acestei decizii, condamnatul I.C. a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Reiterând motivul din apel, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea deciziei și înlăturarea sporului.
Recursul este nefondat.
Prima instanță a decis, iar instanța de apel a menținut, contopirea celor două pedepse de câte 7 ani închisoare pentru infracțiuni de tâlhărie la care a adăugat un spor de un an de zile, astfel că în final, condamnatul va executa 8 ani închisoare.
Sporul de un an închisoare a fost pe deplin justificat. I.C. a fost condamnat prin două hotărâri judecătorești rămase definitive, la câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni cu pericol social major. S-a constatat că el manifestă perseverență infracțională și manifestă deci potențial criminogen, instanțele au aplicat justificat sporul de un an închisoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4971/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4966/2005. Penal → |
|---|
