ICCJ. Decizia nr. 4971/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 237 din 29 martie 2005, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul B.F., la 10 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (3) C. pen.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.
S-a luat act că reprezentantul legal al minorei nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Iași suma de 6.249.412 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată de către Spitalul Clinic de Urgențe Sf. Maria Iași cu dobânda legală practicată de B.N.R., calculată la momentul rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul B.F. nu are ocupație și locuia în Grozești.
în ziua de 11 iunie 2004, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a intrat în curtea unei familii vecine unde se jucau minorii P.M.D. și Ț.L.D., cea din urmă având vârsta de 3 ani și 9 luni. Pe aceasta inculpatul a luat-o în brațe și a ieșit cu ea sub pretextul că merge acasă, însă a intrat în propria locuință, unde într-o anexă a casei a dezbrăcat-o de haine.
Inculpatul a încercat să întrețină raport sexual cu minora (și-a introdus penisul în vaginul acesteia care a început să sângereze) dar aceasta a început să plângă. A îmbrăcat-o, a luat-o din nou în brațe și a mers la locuința părinților ei cărora le-a spus că fetița fusese mușcată de un câine în zona organelor genitale.
Părinții au observat că minora prezintă, în zona organelor genitale, urme de violență, iar lenjeria avea pete de sânge, motiv pentru care au sesizat organele de poliție, după ce au transportat victima la Spitalul Sf. Maria din Iași.
Potrivit raportului de constatare medico - legală minora a prezentat fisuri la nivelul comisurii vulvare posterioare, edem și eritem al micilor labii și himenului, secreție sero - hematică evacuată la nivelul introitului vaginal.
în termen legal inculpatul a apelat sentința, de mai sus, pentru motive de nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări, cât și de netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 39 din 16 iunie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, cu motivarea că instanța de fond, în deplină concordanță cu materialul probator, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare juridică a faptei cât și la individualizarea pedepsei.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, în termen legal, susținând, în esență, următoarele:
- greșita încadrare juridică dată faptei dedusă judecății prin aceia că activitatea infracțională a rămas în faza de tentativă, infracțiune pentru care trebuia condamnat inculpatul;
- în ce privește pedeapsa aplicată s-a susținut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, solicitând reducerea ei.
Inculpatul a cerut oral achitarea, susținând că nu a comis fapta dedusă judecății.
în susținerea acestor critici au fost invocate cazurile de casare înscrise în art. 3859alin. (1) pct. 17, 14 și 18 C. proc. pen., prevederi legale în raport de care vor fi examinate motivele de recurs, constatându-se, însă, că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Instanțele au reținut corect atât vinovăția inculpatului în comiterea faptei cât și încadrarea juridică a infracțiunii dedusă judecății.
Deși în fața instanței, recurentul inculpat a revenit, fără o justificare plauzibilă, asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale cât și în fața judecătorului care a dispus arestarea acestuia, această conduită procesuală nu este relevantă la stabilirea stării de fapt concrete și a vinovăției inculpatului.
Afirmația are în vedere contextul legal în care au fost administrate probele în faza urmăririi penale și care exclud existența oricărei agresivități din partea organului de urmărire penală în obținerea declarațiilor de recunoaștere date de inculpat.
în acest sens, atât în fața organelor de poliție cât și a procurorului, recurentul inculpat a recunoscut săvârșirea faptei fie în prezența martorilor asistenți, fie în prezența apărătorului.
în prezența martorilor asistenți A.C. și P.V., inculpatul a indicat locul în care a dus minora și a relatat modul în care a agresat-o sexual pe aceasta.
Aceste probe se completează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciar operative și raportul de constatare medico - legală care atestă agresionarea sexuală a minorei Ț.L.D. în vârstă de 4 ani, la data de 11 iunie 2004.
Deși rezultă că minora este virgină anatomic, actul medico - legal, prezintă o serie de leziuni care dovedesc existența unui act sexual prin introducerea de către inculpat a penisului în cavitatea vaginală a victimei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Este evident, în acest context, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și totodată corecta încadrare judiciară a activității infracționale care nu a rămas în faza de tentativă (așa cum a motivat inculpatul) atâta timp cât a existat un raport sexual care, chiar dacă nu a produs deflorarea anatomică a victimei, a condus la producerea unor leziuni specifice acestuia, respectiv, edem marcat al liniei vulvare prin fanta vulvară se exteriorizează lichid clar, inel himenal congestiv, hemoragie, cheaguri de sânge în lumenul vaginal; la examenul chirurgical victima a prezentat o fisură la nivelul comisurii vulvare, postedem și eritem al micilor labii și himenului, secreție sero-hematică evacuată la nivelul introitului vaginal.
Pentru aceste considerente criticile, vizând nevinovăția și greșita încadrare juridică a faptei, sunt nefondate, după cum și cea referitoare la individualizarea pedepsei.
Deși recurentul a prezentat o conduită procesuală nesinceră și oscilantă pe parcursul procesului penal săvârșind o infracțiune, în formă agravată, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă la limita minimă legală. Coborârea pedepsei sub această limită legală ar presupune reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe judiciare atenuante, dar în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu se justifică.
în consecință, hotărârile atacate fiind legale și temeinice sub toate aspectele criticate și examinate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4973/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4958/2005. Penal → |
|---|
