ICCJ. Decizia nr. 4972/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 810 din 3 iunie 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul S.M.V., în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 234 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1710 din 1 octombrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pe care l-a contopit cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și dedusă prevenția de la 11 ianuarie 2005 la zi.
S-a luat act că partea vătămată S.I.P. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 10 ianuarie 2005, inculpatul S.M.V., aflat în zona Complexului comercial E., a întâlnit-o pe partea vătămată S.I.P., care se îndrepta spre stația de autobuz pentru a se întoarce la domiciliu.
Cunoscând-o de mai multă vreme, inculpatul i-a adus la cunoștință părții vătămate că, motivat de declarațiile membrilor familiei acesteia, el a fost anterior încarcerat, astfel încât este îndreptățit la o compensație.
Pentru început inculpatul i-a pretins suma de 150 Euro iar apoi, sub amenințarea unui briceag, a condus-o pe partea vătămată, cu un taxi, în zona Complexului O. din comuna Voluntari, unde urma să-i arate declarațiile anterior menționate.
Ajunși în locul respectiv, inculpatul a mers cu partea vătămată la un depozit, unde le-a propus muncitorilor prezenți acolo să întrețină relații sexuale cu aceasta, în schimbul sumei de 100.000 lei de persoană.
Fiind de acord, muncitorii s-au înțeles cu inculpatul să o aducă pe partea vătămată în seara aceleiași zile la locuința martorului B.T.M., care s-a oferit să-i găzduiască în acest scop.
De urmare, în seara de 10 ianuarie 2005, martorii O.N.G., A.G.S., O.C., M.C.A., P.I.M., T.A. și B.T.M., în locuința acestuia din urmă, au întreținut, pe rând, relații sexuale cu partea vătămată, în schimbul sumei de câte 100.000 lei fiecare, pe care au achitat-o inculpatului.
S-a reținut că partea vătămată nu a opus rezistență, aflându-se într-o stare de temere provocată de amenințările inculpatului, martorul P.I. confirmând că, atunci când i-a venit rândul, aflat în cameră cu partea vătămată, aceasta era speriată și i-a cerut să-l sune pe concubinul ei pentru a aduce suma cerută de inculpat.
Din exploatarea părții vătămate, inculpatul a obținut suma de 700.000 lei.
După ce au părăsit locuința în care au fost practicate, în împrejurările descrise, relațiile sexuale, inculpatul a condus-o pe partea vătămată în locuința martorului M.C.I., căruia aceasta i-a cerut să o ajute să scape întrucât este amenințată și exploatată de inculpat.
După mai multe discuții în locuința și cu familia martorului, în cursul cărora inculpatul a amenințat-o din nou pe partea vătămată, plecând apoi din nou spre Complexul O. din comuna Voluntari.
Aici, inculpatul a mers la postul de poliție, spunându-i agentului F.M. că partea vătămată îi datorează o sumă de bani, pe care intenționează să și-o recupereze exploatând-o.
Spre dimineața de 11 ianuarie 2005 inculpatul a plecat cu partea vătămată, cu un autobuz însă după circa două ore s-au întors la postul de pază.
Profitând de un moment de neatenție al inculpatului, partea vătămată a ieșit în șosea în fața unui autoturism, determinând conducătorul auto să frâneze brusc. Deși nu a suferit vătămări corporale, partea vătămată, în stare de șoc, a fost transportată cu salvarea la spital.
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 558 din 12 iulie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că hotărârea criticată este legală și temeinică.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei și solicitând ca, prin aplicarea art. 74 C. pen., să-i fie redusă pedeapsa.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut oral, personal și prin apărător, pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
Fapta imputată inculpatului este temeinic dovedită prin mijloacele de probă legal administrate în cursul urmăririi penale și în cel al judecății.
Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, declarațiile constante ale acestuia coroborându-se cu cele ale părții vătămate și ale martorilor.
încadrarea juridică este legală.
La individualizarea pedepsei instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Infracțiunea săvârșită prezintă un ridicat grad de pericol social, exprimat, pe de o parte, în individualizarea legală, prin stabilirea unor limite ridicate ale pedepsei, iar, pe de altă parte, rezultând din împrejurările concrete în care a fost comisă, prin impunerea părții vătămate unor multiple acte sexuale cu o pluralitate de persoane.
Circumstanțele personale nu sunt, nici ele, favorabile inculpatului, rezultând din cazierul judiciar că acesta a fost condamnat, în anul 2003, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, fiind liberat condiționat la 28 decembrie 2004.
Așa fiind, pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată între limitele legale, este și justificată și necesară realizării funcțiilor, de constrângere și reeducare, ale sancțiunii și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, neexistând motive pentru reducerea acesteia.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor pronunțate în cauză existența vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului S.M.V. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul reținerii și cel al arestării preventive a inculpatului, de la 11 ianuarie 2003 la 7 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4978/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4974/2005. Penal → |
|---|
