ICCJ. Decizia nr. 4977/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1664 din 27 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5969/2003, în baza prevederilor art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G. zis P. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) în baza prevederilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul B.G. a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente B.G. și B.T. la plata despăgubirilor civile, astfel: 2.500 dolari S.U.A., echivalentul în lei la rămânerea executării către D.L.V.; 9.191.370 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon, cu sediul în București cu dobânda legală la completa achitare a debitului.
Inculpatul B.G. a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente B.G. și B.T. la plata sumei de 20.000 dolari S.U.A., echivalentul în lei la momentul executării, daune morale către partea civilă D.L.V.
A mai fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unei prestații periodice lunare în sumă de 700.000 lei pentru minorul D.R.V. începând cu data de 18 mai 2003 la majoratul minorului.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 23 mai 2003 la data de 27 mai 2003.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, pe baza probelor administrate că, la data de 17 mai 2003, în imobilul situat în strada Dudești-Pantelimon martorul P.F.C. a organizat o petrecere, cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani, printre invitați fiind și inculpatul B.G.
în jurul orelor 23,00 - 23,30, la petrecere a sosit și victima D.C.A. care era sub influența băuturilor alcoolice și, în acest context, pe fondul consumului de alcool, victima a declanșat un incident prin adresarea de injurii inculpatului, conflictul dintre cei doi degenerând într-o altercație, care a avut inițial loc în curtea imobilului, iar apoi s-a desfășurat în stradă.
Inculpatul i-a aplicat o lovitură în față cu pumnul victimei, care a continuat să-i adreseze injurii, iar în urma celei de-a doua lovituri, victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de beton.
Conform raportului legal de necropsie nr. A3/786/2003, victima prezenta tumefacție brun-verzui la nivelul unghiului mandibular stâng și excoriații pe brațul drept posterior, 1/3 distolă și echimoză violaceu-verzuie pe cotul drept. S-a concluzionat în acest raport că moartea numitului D.C.A. a fost violentă, datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale consecință a unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană complicat în evoluție cu bronho-pneumonie. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmat de cădere și lovire de plan dur, între aceste leziuni și deces existând o legătură directă de cauzalitate.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege căruia i s-a făcut aplicarea în cauză și a fost condamnat inculpatul.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de grav al faptei, conduita parțial sinceră a inculpatului, dar și împrejurarea că acesta este infractor primar, provenind dintr-o familie organizată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat, în principal, încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., motivând că victima a fost cea care a provocat scandal și care l-a lovit inițial, iar în subsidiar, a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a comis fapta fiind provocat de partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 203 din 18 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei; pe latura civilă a solicitat reducerea daunelor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
în raport de aceasta, în mod justificat, instanța de control judiciar a confirmat soluția pronunțată de prima instanță prin respingerea apelului declarat de inculpat.
Referitor la solicitarea inculpatului de achitare întrucât nu a săvârșit fapta se constată că susținerile inculpatului sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, declarațiile martorilor audiați în cauză (V.G., R.G., G.D., G.I., I.S., M.C.M., R.E.D.), cât și declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, care se coroborează cu actele medicale existente la dosar, se constată că situația de fapt reținută în cauză de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, neexistând dubii cu privire la autorul infracțiunii săvârșite.
De fapt, chiar apărarea inculpatului în fața primei instanțe și apel, s-a bazat pe invocarea dispozițiilor legitimei apărări, respectiv, ale provocării, nicidecum că inculpatul nu ar fi săvârșit fapta.
în ceea ce privește motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată întrucât instanțele au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale (tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.
în consecință, pedeapsa este just individualizată, nefiind temeiuri pentru reducerea acesteia.
De asemenea, nu se justifică nici solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul, urmând a fi respinsă.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4974/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4975/2005. Penal → |
|---|
