ICCJ. Decizia nr. 4973/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 260/ P din 5 iulie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. a), art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul C.S.F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unei termen de încercare de 8 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 864C. pen.
în baza art. 863C. pen., i s-au impus inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863alin. (1) lit. a) - d) C. pen., punându-i-se în vedere să se prezinte trimestrial la Serviciul de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate din cadrul Tribunalului Bihor pentru a se verifica respectarea acestora.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2004 la 5 iulie 2004.
în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
în baza art. 61din Legea nr. 78/2000 modificată și completată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus restituirea echivalentului în lei, calculat la data plății efective, a sumei de 2.000 dolari S.U.A. către V.A.
în baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii judecătorești, după rămânerea sa definitivă, într-unul din ziarele locale.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 7.000.000 lei.
S-a reținut că inculpatul C.S.F. a lucrat în cadrul Primăriei municipiului Oradea, Direcția Socială, în calitate de inspector, în baza atribuțiilor sale de serviciu efectuând o anchetă socială ca urmare a cererii depuse, la data de 18 octombrie 2001, de denunțătoarea V.A.A. de a fi înscrisă pe lista de priorități pentru ocuparea unei locuințe în condițiile Legii nr. 114/1996.
Prin Hotărârea Consiliului local din 28 februarie 2002, s-a aprobat lista de priorități pentru închirierea locuințelor din sesiunea de depunere a dosarelor pe anul 2001, la poziția 625 figurând V.A.A.
Ulterior, s-a constatat că locuința ce i-a fost repartizată a fost revendicată de fostul proprietar, astfel că denunțătoarea a beneficiat de o nouă repartiție într-un imobil ce s-a dovedit a fi ocupat de alte persoane, astfel că V.A.A. nu a putut intra în posesia efectivă.
în aceste împrejurări, sus-numita l-a denunțat pe inculpat la P.N.A. arătând că inițiativa și planul obținerii unei locuințe i-a aparținut acestuia care, în schimbul sumei de 4.000 dolari S.U.A., s-a oferit să-și exercite influență asupra comisiilor de specialitate din cadrul primăriei.
Martora V.A.A. i-a remis inculpatului suma de 2.000 dolari S.U.A. prin intermediul martorului M.I.
Inculpatul C.S.F. a negat implicarea sa în demersurile legate de obținerea spațiului locativ și pretinderea, primirea vreunei sume de bani.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza declarațiilor martorilor, acte privind situația locativă, procese-verbale de confruntare, fișa postului inculpatului, listingul convorbirilor telefonice ale inculpatului, declarațiile inculpatului.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăția sa, iar între declarațiile martorilor și ale denunțătoarei există contradicții.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 241/ A din 9 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin recursul declarat în termen legal împotriva acestei decizii penale, inculpatul C.S.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.
Potrivit declarațiilor denunțătoarei V.A.A. coroborate cu depozițiile martorilor M.I., inculpatul C.S.F. a pretins suma de 4.000 dolari S.U.A. și a primit efectiv în cursul lunii mai 2002 suma de 2.000 dolari S.U.A., în două tranșe.
Martora A.V. confirmă împrumutul acordat denunțătoarei pentru a constitui suma necesară, precum și scopul utilizării acesteia și beneficiarul ei.
Martorii P.A.M., M.I., M.F., Z.G. au arătat implicarea directă și nemijlocită a inculpatului în obținerea spațiului locativ solicitat de V.A.A.
Totodată, la dosarul cauzei există dovezi ale încercărilor inculpatului de a convinge martorii pentru a nu-și mai susține afirmațiile făcute împotriva sa.
Toate aceste probe demonstrează săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul C.S.F. și confirmă justețea soluției de condamnare pronunțate, critica formulată în recurs prin care s-a susținut nevinovăția sa fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorul din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-au văzut și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4975/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4971/2005. Penal → |
|---|
