ICCJ. Decizia nr. 4989/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererile depuse la această instanță, condamnații M.I. și C.M.G. au formulat contestație în anularea deciziei penale nr. 2629 din aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2535/2003, ca instanță de recurs, de către înalta Curte de Casație și Justiție.
în motivarea cererilor au fost invocate cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.
Astfel, condamnatul M.I. a susținut că la termenul din 30 martie 2005, când au avut loc dezbaterile la instanța de recurs în dosarul nr. 2535/2003 al înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost citat legal, întrucât instanța a reținut greșit că are termenul în cunoștință, nefiind prezent la nici un alt termen de judecată.
Asemenea, a mai susținut că a fost plecat o perioadă mai îndelungată în străinătate, neavând posibilitatea să ia cunoștință de termenul de judecată.
Condamnatul C.M.G. și-a motivat cererea, prin aceea că, și în ceea ce îl privește s-a reținut greșit că pentru data de 30 martie 2005, când au avut loc dezbaterile asupra recursului în aceeași cauză, avea termen în cunoștință, întrucât nu a fost prezent la nici un termen anterior de judecată și sub al doilea motiv, că, deși cunoștea data judecării recursului, a fost în imposibilitate să se prezinte la termen ori să încunoștiințeze instanța, din motive de sănătate.
Curtea, examinând admisibilitatea în principiu a cererilor, constată că, în raport de condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., acestea sunt indamisibile.
Niciunul dintre condamnați nu a depus, în sprijinul contestației, dovezi pentru cazurile invocate, respectiv M.I. pentru a susține afirmația deplasării în străinătate, iar C.M.G. că era bolnav, ceea ce i-ar fi pus în imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată a recursului și de a încunoștiința instanța despre această imposibilitate.
La dosarul nr. 2535/2003 al înaltei Curți de Casație și Justiție nu se află dovezi care să susțină motivele invocate de contestatori.
Astfel, în ceea ce îl privește pe M.I., acesta a fost citat, începând cu termenul din 10 noiembrie 2004 și în continuare cu cele din 5 ianuarie 2005, 16 februarie 2005 și 30 martie 2005, la adresa indicată în scris de soția acestuia, care persoană de altfel, a și declarat recursul, iar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnate de împuternicitul destinatarului ori atestând afișarea din lipsa vreunei persoane la domiciliu (dos nr. 2531/2003), procedura fiind astfel îndeplinită, conform prevederilor art. 177 C. proc. pen.
Instanța de recurs nu a reținut că acest recurent are termen în cunoștință, rezultând fără echivoc din încheierea din 16 februarie 2005 dispoziții de citare a sus-numitului pentru termenul din 30 martie 2005, urmată de dovezile corespunzătoare, aflate la dosar.
Potrivit încheierii din 9 iunie 2004, recurentul C.M.G. a fost prezent la acest termen de judecată, situație în care, potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen., persoana nu se mai citează pentru termenele următoare.
Contestatorul nu a depus vreo dovadă în susținerea contestației, cu privire la consemnarea greșită prin încheierea menționată, a prezenței sale la termenul de judecată.
Față de cele ce preced, s-a constatat că nu au fost depuse și nici nu au existat la dosar dovezi care au susținut motivele invocate prin cerere, contestațiile condamnaților M.I. și C.M.G. au fost respinse ca inadmisibile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4983/2005. Penal → |
|---|
