ICCJ. Decizia nr. 4983/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 234 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul G.C.I., la 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 257 alin. (1) C. pen.
în baza aceluiași temei legal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, iar în baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen., iar în baza art. 256 alin. (2), s-a dispus confiscarea sumelor de 100 Euro, 400 dolari S.U.A. și 2.500.000 lei de la denunțătoarea N.A. și suma de 300 Euro de la denunțătorul M.I.
Inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
în fapt s-a reținut că inculpatul a lăsat să creadă că are influență asupra unui funcționar de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Familiei, respectiv un consilier și în acest scop a pretins și primit de la denunțătorii N.A. din municipiul Slatina, 100 Euro, 400 dolari S.U.A. și 2.500.000 lei și respectiv 300 Euro de la denunțătorul M.I., pentru a trimite să muncească în Italia pe fiul denunțătoarei N.A., numitul B.D., și în același scop pe denunțătorul M.I.
Inculpatul a recunoscut în fața organului de cercetare penală că a primit sumele de bani de la cei doi denunțători și a și întocmit o chitanță în care se obliga să-i dea în termen de 60 de zile denunțătoarei N.A. autoturismul său marca Audi în schimbul banilor primiți, arătând însă că banii au fost luați cu împrumut, însă această susținere a fost înlăturată de probele administrate, vinovăția sa fiind stabilită cu probele administrate, respectiv plângerile celor doi denunțători, declarațiile martorilor N.I., B.D., B.M., D.I. și alții, coroborate cu recunoașterile de mai sus, și cu pașaportul lăsat în custodie denunțătoarei N.A.
împotriva sentinței de mai sus au declarat apel denunțătorii și inculpatul.
în apelurile denunțătorilor s-a solicitat obligarea inculpatului să restituie sumele primite pentru traficul de influență făcut de către aceștia.
în apelul său, inculpatul a criticat sentința sub aspectul nelegalității în sensul că a săvârșit fapta fără vinovăție, că acesteia îi lipsește unul din elementele constitutive, acela arătat mai sus, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 126 din 13 aprilie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de denunțători și de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs denunțătorii N.A. și M.I.
Prin recursurile formulate, denunțătorii au solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și înlăturarea dispoziției privind confiscarea.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor și achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) și d) C. proc. pen.
Examinând soluția pronunțată în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, înalta Curte constată următoarele:
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta, iar instanța de control judiciar, în mod temeinic a confirmat soluția dată de prima instanță prin respingerea recursului inculpatului.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează greșita aplicare a legii și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.
Astfel, susținerile inculpatului că nu ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu plângerea și declarația denunțătoarei N.A., declarațiile martorilor B.D. și B.M.D., D.I., B.I., N.I., declarațiile denunțătorului M.I., declarația de martor a agentului de poliție P.M.
în consecință, nu există dubii că inculpatul a pretins și primit sume de bani de la martorii denunțători N.A. și M.I., lăsând să se creadă că are influență asupra unui consilier din Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în scopul de a-i trimite la lucru în Italia, cu forme legale, pe numiții B.D. și M.I., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Recursurile declarate de denunțătorii N.A. și M.I. sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 61din Legea nr. 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapte mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2).
în raport de dispozițiile acestui text de lege care reprezintă legea specială, mai favorabilă, în raport de dispozițiile art. 256, 257 C. pen., care reprezintă legea generală, se constată că, în mod greșit instanțele de fond și apel au dispus confiscarea de la denunțători a sumelor de bani date inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, impunându-se înlăturarea acestei dispoziții.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate de denunțători, se vor casa hotărârile numai cu privire la dispozițiile privind confiscarea, dispoziții care vor fi înlăturate.
Se vor menține restul dispozițiilor.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4989/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4982/2005. Penal → |
|---|
