ICCJ. Decizia nr. 4990/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 163 din 8 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.O.M., în temeiul dispozițiilor art. 394 și art. 403 C. proc. pen.
S-a reținut că revizuentul D.O.M. se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 456 din 10 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.
Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin decizia penală nr. 590 din 6 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a respins recursul inculpatului ca nefondat.
în motivarea cererii de revizuire, condamnatul învederează faptul că apreciază necesară audierea unui martor prin care să demonstreze erorile judiciare care s-au produs pe parcursul urmăririi penale datorate comportamentului agresiv al anchetatorilor.
Instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 lit. d) C. proc. pen., nefăcându-se dovada că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actele de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cercetarea sau judecarea cauzei a cărei revizuire se cere.
Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul-revizuent (decizia penală nr. 199/ A din 22 martie 2005).
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal condamnatul D.O.M., fără a arăta în scris sau a susține oral motivele de casare.
în conformitate cu dispozițiile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., instanța de recurs a verificat din oficiu hotărârea atacată, constatând că recursul declarat este neîntemeiat.
Motivul invocat de recurentul-revizuent potrivit căruia organele de cercetare penală au săvârșit abuzuri în instrumentarea cauzei nu este dovedit cu o hotărâre judecătorească din care să rezulte comiterea vreunei fapte ilicite în legătură cu dosarul a cărei revizuire se solicită și nu poate fi demonstrat prin audierea unui martor, astfel cum pretinde condamnatul.
Pentru aceste motive, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului D.O.M.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5005/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4986/2005. Penal → |
|---|
