ICCJ. Decizia nr. 4987/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția procurorului din 2 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 224/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului C.T., sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
S-a reținut că activitatea făptuitorului C.T., care în calitate de procuror a efectuat urmărirea penală în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 379/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, cauză în care petentul S.D. a avut calitatea de inculpat într-o infracțiune de tentativă de omor calificat, nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Erorile din rechizitoriu cu privire la existența unei relații de rudenie între victima C.G. și martorul D.V., precum și cea care privește unitatea sanitară la care a fost internată victima, s-au datorat relatărilor greșite ale martorilor, respectiv a interpretării greșite a relațiilor oferite de Spitalul municipal Bârlad.
Erorile nu au influențat încadrarea faptei, nu au adus atingere intereselor petentului, inculpat în acea cauză.
împotriva rezoluției a formulat plângere petentul S.D., cu o motivare care privește alte aspecte decât cele avute în vedere la soluționarea de către procuror a plângerii penale.
Susține petentul că dosarul de urmărire penală nu s-a sprijinit pe probe, că dosarul a fost făcut în lipsă și s-au formulat acuzații neadevărate, că rechizitoriul a fost întocmit cu întârziere, că acuzațiile sunt neadevărate, că partea vătămată nu a fost internată la unitatea sanitară despre care se face vorbire în rechizitoriu.
Prin sentința penală nr. 24 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.D. împotriva rezoluției procurorului în dosarul nr. 224/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, obligând petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul S.D., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și, pe fond, admiterea plângerii sale.
Verificând actele dosarului cauzei, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat corect situația existentă în cauză în raport de plângerea formulată de petiționar, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Susținerile petiționarului în cererea de recurs, reiterate și în fața Curții de Apel Iași, în sensul că făptuitorul C.T., în calitate de procuror ce a efectuat urmărirea penală în dosarul nr. 379/P/1997 al parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în care petiționarul S.D. era inculpat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Cu privire la erorile cuprinse în rechizitoriu și la care face referire recurentul petiționar, acestea nu ar fi putut influența situația juridică a inculpatului.
Pe de altă parte, pentru fapta de care este învinuit procurorul T.C. de către petent, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins recursul declarat de petiționar, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1), a fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4986/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4991/2005. Penal → |
|---|
