ICCJ. Decizia nr. 5056/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 25 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1284/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu apelul inculpatului M.A. declarat împotriva sentinței penale nr. 398 din 11 martie 2005 a Tribunalului Călărași, a dispus printre altele menținerea stării de arest a inculpatului, în baza art. 3002raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că împotriva inculpatului a intervenit o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen. și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, fiind necesară astfel menținerea acestuia în stare de arest preventiv și în cursul judecării apelului.
în termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat, fiind circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. și anume că nu se mai justifică menținerea arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, potrivit art. 160b C. proc. pen. (având titlul "Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății"), la care fac trimitere în același sens și dispozițiile art. 3002C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin sentința penală nr. 39 din 11 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 736/2004, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia dispusă la urmărirea penală, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., cu începere de la 25 iunie 2004.
în cursul judecării apelului declarat de inculpat prin încheierea atacată s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, constatându-se că temeiurile prevăzute de art. 143, raportat la art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., care au determinat această măsură impun în continuare privarea sa de libertate.
într-adevăr, avându-se în vedere hotărârea de condamnare în primă instanță, necesitatea de a se asigura desfășurarea în bune condiții a apelului cât și pentru a exista garanția că inculpatul nu se va sustrage de la judecată ori de la executarea pedepsei, Curtea confirmă aprecierea primei instanțe privind menținerea arestării preventive în cauză a inculpatului M.A.
în același sens este și jurisprudența la art. 5 din C.E.D.O.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul recurent la 60 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care 20 lei RON a reprezentat onorariul apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
← ICCJ. Decizia nr. 5057/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5059/2005. Penal → |
---|