ICCJ. Decizia nr. 5050/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 23 din 24 ianuarie 2005 a Tribunalului Dolj a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.
în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.ȘT.D. la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N. la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), și a art. 350 C. proc. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă, începând cu 19 iunie 2004 și a fost menținută starea de arest a inculpaților.
în baza art. 14 alin. (3) lit. b), art. 346 C. proc. pen., și art. 998 și art. 1003 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R.M.L. și obligă, în solidar, pe inculpați, la plata sumei de 40.000.000 lei daune morale și 7.518.563 lei despăgubiri civile.
în baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui briceag ce aparținea lui D.N.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 16 iunie 2004, partea vătămată R.M.L., în vârstă de 14 ani, a venit la domiciliul bunicilor săi, din comuna Drăgotești, județul Dolj, împreună cu mama și surorile sale, iar în ziua de 18 iunie 2004, în jurul orelor 10,00, partea vătămată a mers la școala din comună, pentru a asista la o serbare împreună cu alți tineri de vârsta sa.
în timp ce se întorcea de la acest eveniment, s-a întâlnit cu martorii D.L. și S.M. și pentru că începuse să plouă, s-au adăpostit toți în veranda casei inculpatului M.Șt.D., la scurt timp, sosind în acest loc și inculpații M.Șt.D. și D.N.
întrucât între partea vătămată și martorul D.L.M. exista o relație anterioară de prietenie, inculpatul M.Șt.D. le-a propus să meargă în casa bunicului său, în prezent, nelocuită, pentru a sta de vorbă într-un cadru mai intim.
Astfel, partea vătămată și cei doi inculpați s-au deplasat până la imobilul în cauză situat la aproximativ 200 m de locuința inculpatului M.Șt.D., unde partea vătămată și martorul D.L.M. au rămas câteva minute singuri în cameră, timp în care, martorul S.M., în vârstă de 14 ani, le-a spus inculpaților, că și el ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată.
Auzind acest fapt, cei doi inculpați au hotărât să încerce să întrețină și ei raport sexual cu partea vătămată, scop în care au intrat în camera unde se afla aceasta cu martorul D.L.M., spunându-i acestuia să meargă afară pentru a discuta cu celălalt martor, respectiv S.M.
Rămânând singuri cu partea vătămată, inculpații i-au propus acesteia să întrețină raporturi sexuale cu ei, însă, au fost refuzați categoric, împrejurare în care aceștia au început să o agreseze fizic lovind-o și îmbrâncind-o în perete, iar inculpatul D.N. amenințând-o cu un briceag pe care îl avea asupra sa.
Observând, pe fereastră, că martorii D.L. și S.M. au ieșit din curtea imobilului, partea vătămată a început să țipe, însă consecvenți rezoluției infracționale luate, inculpații au reușit să o dezbrace și, recurgând, în continuare, la amenințări și forță fizică, au determinat-o să întrețină, pe rând, cu ei, câte un raport sexual, în formă consumată, după care, i-au permis să plece.
Ajungând la domiciliul părinților săi, partea vătămată le-a relatat părinților cele întâmplate, după care a sesizat organele de poliție.
în cauză, a fost efectuată o expertiză medico-legală care a concluzionat că partea vătămată a prezentat un himen complezant ce permite raport sexual fără deflorare, iar pe corp, leziuni de violență produse prin lovire și zgâriere, ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale. în cauză, s-au luat declarații inculpaților, părții vătămate și martorilor S.M. și D.L.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, însă au susținut constant, că nu au știut că partea vătămată are 14 ani, întrucât, era "dezvoltată, fuma și consuma cafea".
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpaților. S-a avut în vedere și vinovăția părții vătămate în crearea condițiilor de comitere a faptelor.
împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri inculpații M.Șt.D. și D.N., considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri care să aibă la bază o apreciere corectă a tuturor probelor existente la dosarul cauzei și a circumstanțelor în care s-a săvârșit infracțiunea, precum și eroarea de fapt în care s-au aflat aceștia cu privire la vârsta minorei.
De asemenea, s-a mai criticat și faptul că pedepsele aplicate sunt disproporționat de mari în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, cu urmările produse, cu persoana inculpaților, cu atitudinea acestora înainte de comiterea infracțiunii și că, la individualizarea pedepselor nu s-au avut în vedere circumstanțele atenuante deși erau numeroase.
Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, prin decizia nr. 47 din 8 iunie 2005, a admis apelurile declarate de inculpații M.Șt.D. și D.N. împotriva sentinței penale nr. 23 din 24 ianuarie 2005 a Tribunalului Dolj, pe care a desființat-o, pe latură penală.
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.
în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul M.Șt.D. la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat art. 71 C. pen.
în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.N. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat art. 71 C. pen.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A dedus arestul preventiv, de la 24 ianuarie 2005, la zi și a menținut starea de arest a inculpaților.
S-a reținut că apelurile inculpaților sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, însă au susținut constant că nu au știut că partea vătămată nu a împlinit 15 ani.
Potrivit art. 197 alin. (3) C. pen., infracțiunea de viol este mai gravă dacă victima nu a împlinit 15 ani.
Forma agravată este realizată dacă în momentul săvârșirii faptei, făptuitorul a cunoscut această împrejurare fiind incidente dispozițiile art. 51 alin. (2) C. pen., potrivit cărora nu constituie circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii.
Eroarea făptuitorului cu privire la vârsta victimei atrage aplicarea acestor dispoziții legale.
în speță, nu se poate reține, fără dubiu, că cei doi inculpați au cunoscut vârsta reală a părții vătămate, Curtea reținând că, dimpotrivă, aceștia au fost în eroare, cu privire la aceste împrejurări.
Motivarea primei instanțe în sensul că inculpatul M.Șt.D. o cunoștea din vedere pe partea vătămată, știind că ar fi minoră și că, anterior săvârșirii faptei, inculpații ar fi discutat despre aceasta cu martorul S.M., care avea aceeași vârstă cu victima, nu corespunde probatoriului administrat decât parțial, iar interpretarea dată acestuia nu este de natură să înlăture apărarea inculpaților cu privire la eroarea în care s-au aflat inculpații.
Partea vătămată locuiește în Craiova, iar în comuna Dobrotești, județul Dolj locuiesc bunicii săi, la care aceasta își petrece uneori câteva zile din vacanță. în vara anului 2004, victima a venit în comună numai înainte cu 2 zile de întâmplarea faptei și chiar din declarația acesteia rezultă că nu îi cunoștea pe cei 2 inculpați, văzându-i pentru prima dată în ziua de 18 iunie 2004.
Singura persoană care cunoștea vârsta reală a părții vătămate era D.L., cu care victima se împrietenise și nu sunt dovezi că acesta ar fi vorbit de acest lucru cu inculpații.
De asemenea, martorul S.M. nu declară, în sensul celor reținute de prima instanță, susținând că a aflat de vârsta reală a victimei de la organele de poliție, fiind exclus astfel ca acesta să le fi spus inculpaților despre această împrejurare. Faptul că totuși cei trei ar fi discutat anterior, chiar împreună cu prietenul victimei, D.L., este nerelevant de vreme ce nu rezultă că s-ar fi pus punctual, în discuție, vârsta părții vătămate, ci alte aspecte.
De altfel, din raportul de constatare medico-legală, rezultă că partea vătămată este dezvoltată din punct de vedere somatic, având 1,72 m înălțime și o greutate de 65 kg, împrejurări, care pot justifica lipsa de preocupare a inculpaților în legătură cu vârsta reală a părții vătămate.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul inculpaților ca fondat și se va desființa sentința pe latură penală.
în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei în ce-i privește pe ambii inculpați, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.
Ca urmare a schimbării încadrării juridice, Curtea va redoza pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, stabilind, astfel, o pedeapsă de 9 ani, pentru inculpatul M.Șt.D. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen., iar pentru inculpatul D.N., de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen.
La stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la limitele de pedeapsă, la gradul de pericol social al faptei și la persoana infractorilor, apreciindu-se că pedepsele aplicate își vor îndeplini funcția de constrângere și reeducare și își vor atinge scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
De asemenea, s-a ținut seama în ceea ce-l privește pe inculpatul M.Șt.D. că sunt aplicabile dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta aflându-se în recidivă postexecutorie, astfel că pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum mai sporit față de minimul special.
Circumstanțele personale ale inculpatului D.N., care nu are antecedente penale și are doi copii minori, reprezintă un criteriu care justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
în rest, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței, neexistând alte motive de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței apelate.
Se va deduce detenția, la zi și se va menține arestarea preventivă a inculpaților, la zi.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.Șt.D., invocând art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca fiind prea mare.
Recursul este nefondat.
Contrar susținerilor inculpatului, instanța de apel a făcut o corectă individualizare a cauzei, ținând seama de toate criteriile rezultate din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul pedepsei de 9 ani închisoare, explicându-se prin starea de recidivă în care se află inculpatul.
în raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării, la zi.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5051/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5049/2005. Penal → |
|---|
