ICCJ. Decizia nr. 5059/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 110 din 18 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. 1863/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 211/ F din 27 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul penal nr. 1206/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5206 din 13 octombrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de condamnata N.G.
A fost obligată condamnata-revizuientă să plătească în favoarea statului 100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
N.G. a fost condamnată, prin sentința penală nr. 211/ F din 27 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul penal nr. 1206/2002, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., urmare a contopirii pedepselor de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) C. pen.
Prin aceeași hotărâre, revizuienta a fost obligată la plata de despăgubiri civile către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Cererea de revizuire a sentinței penale nr. 211/ F din 27 octombrie 2003 a fost respinsă de Tribunalul Bistrița-Năsăud întrucât motivul invocat, prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., nu se regăsește în cauză; deciziile la care a făcut referire revizuienta și anume decizia penală nr. 5206/2004 și nr. 549/2005, au fost pronunțate în cauze diferite și privesc inculpați și fapte diferite.
împotriva sentinței penale nr. 110 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bistrița-Năsăud prin care a fost respinsă cererea de revizuire, a declarat apel revizuienta, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen.
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia nr. 140/ A din 6 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta condamnată.
împotriva acestor hotărâri, revizuienta a declarat recurs, reiterând motivul din cererea inițială și din apel privitor la existența a două hotărâri judecătorești care nu se pot concilia.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, potrivit art. 394 lit. e) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Dar, pentru a fi admis acest caz de revizuire, trebuie, astfel cum au reținut în mod corect și instanțele anterioare, să se realizeze în mod cumulativ cele două condiții: existența a două sau mai multe hotărâri penale definitive și acestea să nu se poată concilia.
Relativ la condiția reconcilierii, se cere ca hotărârile supuse revizuirii să vizeze același făptuitor.
Așadar, cele două hotărâri definitive care nu se pot concilia trebuie să se refere la același făptuitor.
Or, în cererea de revizuire și în căile de atac exercitate de condamnata N.G. s-au invocat două decizii care privesc două persoane diferite: decizia penală nr. 5206/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost condamnată revizuienta N.G. și decizia penală nr. 549/2005 a aceleiași instanțe prin care a fost condamnat definitiv inculpatul L.O., pedepsele fiind aplicate în cele două situații pentru fapte diferite.
în consecință, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5056/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5061/2005. Penal → |
|---|
