ICCJ. Decizia nr. 5062/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 62 din 11 mai 2005, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului R.A., pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la câte 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea art. 71 C. pen.
A fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat în lipsa acestuia.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 11.000.000 lei către stat ca efect al confiscării speciale, precum și la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj, pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
Inculpatul R.A. a fost condamnat, în mai multe rânduri, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și, respectiv, trafic de influență, în prezent, pentru faptele pentru care este judecat în prezentul dosar, inculpatul având calitatea de recidivist postexecutoriu.
în toamna anului 2000, părțile vătămate C.G. și C.V., au fost vizitate de nepoata lor L.V. din Cluj-Napoca, care era însoțită de inculpatul R.A., acesta fiindu-i prieten.
Cu această ocazie, inculpatul a aflat de la cele două părți vătămate că au avut un proces civil la Judecătoria Zalău, cu numitul M.N., pe care l-au pierdut.
Prin sentința civilă nr. 2054 din 7 aprilie 2000 Judecătoria Zalău i-a obligat pe frații C. la 27.450.000 lei despăgubiri civile către M.N., alături de S.D.
Inculpatul le-a propus părților vătămate să continue procesul, spunându-le că este avocat în Cluj-Napoca și că îi poate reprezenta în proces.
Totodată, i-a asigurat că vor câștiga procesul, cerându-le suma de 3.000.000 lei, afirmând că cunoaște un judecător la Tribunalul Sălaj, respectiv, pe președintele tribunalului.
Față de această situație, frații C. i-au dat inculpatului suma de 2.000.000 lei, celălalt S.D. refuzând să continue procesele cu M.N. După ce a luat suma, inculpatul le-a spus celor doi că nu este necesar să se prezinte la proces, judecata având loc și putându-se soluționa și în lipsa acestora.
La câteva luni, inculpatul împreună cu concubina care este nepoata părților vătămate, s-a prezentat la părțile vătămate, spunându-le că au pierdut procesul la Zalău, însă în schimbul sumei de 2.000.000 lei acesta îi poate ajuta prin promovarea unui recurs în anulare.
Cei doi frați au fost de acord și i-au mai dat inculpatului suma de 2.000.000 lei și au așteptat rezultatul procesului.
în iarna anului 2002, C.M., soția părții vătămate, s-a dus la Cluj-Napoca, la locuința inculpatului cerându-i relații despre proces. Inculpatul s-a enervat, i-a aruncat actele primite de la părți, pe holul blocului, refuzând să le restituie sumele primite.
în vara anului 2003, părțile vătămate N.V. și P.C.V. l-au cunoscut pe inculpatul R.A., acesta prezentându-se ca fiind jurist, în municipiul Cluj-Napoca.
Cele două părți vătămate sus-menționate, având societăți comerciale, l-au rugat pe inculpat să-i ajute în preschimbarea certificatului de înmatriculare, operațiune ce trebuia făcută până la sfârșitul anului 2003.
Inculpatul le-a comunicat părților vătămate, că are cunoștințe la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, și poate obține într-un termen scurt preschimbarea certificatelor de înmatriculare în schimbul unor sume de bani cuprinse între 3.000.000 și 4.000.000 lei.
Inculpatul le-a spus părților vătămate că, de fapt, tariful este mai mare, ajungând la 6-7.000.000 lei, dar fiindcă el cunoaște pe cei doi administratori, le face mai ieftin.
Astfel, cele două părți vătămate au fost de acord și i-au predat inculpatului actele celor două societăți (SC A.C. SRL și SC T.I. SRL) și i-au dat 4.000.000 lei, N.V., respectiv 3.000.000 lei, P.C.V.
în lunile următoare, părțile vătămate l-au căutat pe inculpat, însă, acesta nici măcar n-a depus documentele la Oficiul Registrului Comerțului, deși a încasat suma în acest sens.
Cele două fapte ale inculpatului respectiv, din toamna anului 2000 și din perioada martie - iunie 2003, constituie, în drept, două infracțiuni continuare de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând a fi condamnat la câte 3 ani și 6 luni închisoare.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, dar și elementele circumstanțiale personale, ale inculpatului, respectiv, starea de recidivă.
Apelul declarat de inculpatul R.A. împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia nr. 157/ A din 28 iunie 2005.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru o infracțiune de trafic de influență, pe care nu a comis-o. Inculpatul recurent a mai arătat că n-a fost audiat cu privire la fapte, în faza cercetării judecătorești și nu a fost apărat de un avocat ales. De asemenea, că, la stabilirea pedepsei, nu s-a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Contrar, susținerilor inculpatului, acesta a comis cele două infracțiuni de trafic de influență care sunt reale, fiind dovedite cu declarațiile fraților C.G. și C.V., dar și cu o serie de mărturii ale altor persoane cum sunt L.V., C.M., N.V. și P.C.V. Inculpatul nu a putut fi audiat, în cursul cercetării judecătorești pentru comiterea acestor fapte, deoarece, deși, legat citat, n-a înțeles să se prezinte la nici un termen, ceea ce a pus instanța în situația de a judeca inculpatul, fără audierea sa cu privire la fapte. Anterior, când a dat curs citațiilor primite, în fază de urmărire penală, inculpatul a fost audiat. în ce privește faptul că inculpatul n-a beneficiat de apărarea unui avocat ales, este de arătat că inculpatul nu și-a angajat un astfel de avocat, încât, instanțele, conform legii, i-au asigurat numirea unor avocați din oficiu, care să îi facă apărarea.
în sfârșit, analiza pedepsei aplicate inculpatului, pentru faptele comise, arată că, instanța de fond a avut în vedere atât criteriile de individualizare a pedepsei pentru fiecare faptă în parte cât și periculozitatea întregului concurs de infracțiuni, încât pedeapsa aplicată nu se impune a fi modificată, corespunzând scopului atribuit de lege, prin art. 52 C. pen.
Respingerea recursului inculpatului se impune cu atât mai mult cu cât acesta s-a sustras efectiv, de la judecată și nu se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, fiind recidivist.
în raport cu cele arătate, Curtea va privi recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
S-a văzut și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5066/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5057/2005. Penal → |
|---|
