ICCJ. Decizia nr. 5074/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5074/2005
Dosar nr. 4448/2005
Şedinţa publică din 9 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 738 din 20 mai 2005, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul S.G., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 2 ani.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 iunie 2004 la zi.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri către părţile civile P.N. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi în faţa judecăţii, că în seara zilei de 18 decembrie 2004, inculpatul se afla în discoteca D.V. din satul Sudiţi, judeţul Ilfov, împreună cu alţi tineri printre care victima P.N. şi fratele acesteia P.G.
Între acesta din urmă şi martorul C.G., care părăsise discoteca s-a iscat un incident martorul fiind lovit cu palma de către P.G.
Inculpatul care consumase băuturi în discotecă cu un grup de prieteni printre care şi C.G. văzându-l pe P.N. în faţa discotecii l-a lovit puternic cu pumnul în faţă. După ce victima a căzut inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în regiunea abdominală stângă, după ce victima se ridicase de jos şi una în zona feţei. Căzând din nou victima şi-a pierdut cunoştinţa, în timp ce inculpatul l-a lovit din nou cu piciorul peste faţă.
În urma loviturilor primite, conform raportului de expertiză medico-legală victima a suferit leziuni abdominale, cu consecinţa pierderii rinichiului drept, leziuni produse cu corp înţepător-tăietor atât prin înjunghiere cât şi prin tăiere şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Apelul declarat de inculpat în principal că greşita nereţinere în favoarea sa a scuzei provocării şi în subsidiar pentru redozarea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 537 din 30 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2111/2005.
Împotriva acestei ultime hotărâri inculpatul a declarat recurs.
Prin motivele scrise dezvoltate oral în faţa instanţei, prin apărător inculpatul critică ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că:
- în cursul urmăririi penale nu i-au fost asigurate garanţiile procesuale privind dreptul la apărare în principal prin neprezentarea materialului de urmărire penală;
- încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., şi reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.;
- pedeapsa aplicată este prea severă, în raport de pericolul concret al faptei şi datele personale ale inculpatului.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
Astfel, deşi formulată pentru prima dată în recurs critica privind neasigurarea dreptului la apărare este neîntemeiată.
Inculpatul a fost asistat tot timpul procesului de apărător iar la dosarul de urmărire penală se afla procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală în prezenţa apărătorului C.D.
În conţinutul procesului verbal semnat de către inculpat fără obiecţii se consemnează declaraţia acestuia că a luat cunoştinţă de întregul material probator şi că recunoaşte fapta pe care o regretă.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei instanţele au avut în vedere modul în care a acţionat inculpatul, lovirea directă cu un cuţit în zona abdominală cu interesarea organelor interne (rinichi) ceea ce demonstrează că, chiar dacă nu a urmărit inculpatul a acceptat rezultatul acţiunii sale care a fost punerea în primejdie a vieţii victimei aşa cum se motivează în raportul medico-legal şi cum corect au reţinut instanţele prin hotărârile pronunţate. Nu s-a demonstrat nici în cursul urmăririi penale şi nici în faţa instanţelor că victima l-ar fi provocat, dimpotrivă inculpatul a intervenit violent asupra victimei sub pretextul unui incident care se produsese între alte persoane (fratele victimei şi martorul C.G.).
În fine, sub aspectul individualizării pedepsei, instanţele au avut în vedere gravitatea faptei, circumstanţele concrete în care aceasta s-a produs, în loc public, pe timp de noapte, o persoană deosebit de violentă atât prin modul de acţiune cât şi prin consecinţe a victimei de către inculpat, fără un motiv care să justifice în vreun fel comportamentul inculpatului şi nu în ultimul rând circumstanţele personale, fără ocupaţie, cu antecedente penale printre altele şi pentru o faptă de tentativă la infracţiunea de tâlhărie, ceea ce denotă atât perseverenţa infracţională cât şi înclinaţia inculpatului spre acte de violenţă.
Faţă de toate acestea, nu se justifică reducerea pedepsei.
Întrucât recursul urmează a fi respins, instanţa va dispune şi cu privire la deducerea din durata pedepsei a arestării preventive, începând cu 19 iunie 2004 la 9 septembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 537/ A din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 19 iunie 2004, la 9 septembrie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 160 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5067/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5112/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
