ICCJ. Decizia nr. 5150/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5150/2005
Dosar nr. 5320/2005
Şedinţa publică din 13 septembrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, la data de 27 noiembrie 2004, a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.A., în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2004 şi până la 25 decembrie 2004, măsură preventivă ce a fost prelungită.
S-a reţinut că, în ziua de 24 noiembrie 2004, inculpatul, împreună cu alte persoane au sustras prin violenţă de la partea vătămată N.S., suma de 2.980.000 lei.
S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar prin sentinţa penală nr. 34 din 27 iunie 2005, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpat, în temeiul art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă.
Sentinţa a fost atacată cu apel, iar la data de 24 august 2005, Curtea de Apel Braşov, prin încheierea din această dată, a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 160 lit. b) alin. (1) şi (3), raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut această măsură, întrucât subzistă în continuare temeiurile care au dus la arestarea inculpatului.
Încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care prin apărătorul desemnat din oficiu, acesta nefiind prezent, datorită situaţiei înscrisă la art. 159 pct. 4 C. proc. pen., a criticat încheierea pronunţată în cauză, ca fiind vădit nelegală şi esenţial netemeinică, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive şi cauza se poate soluţiona în apel, cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat, sub prisma criticilor invocate, a actelor şi dovezilor de la dosar, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Împotriva inculpatului, la data de 27 noiembrie 2004, s-a luat măsura arestării preventive, în conformitate cu art. 148 lit. h) C. proc. pen., întrucât, la data de 24 noiembrie 2004, împreună cu alţi inculpaţi, printre care şi minori, au sustras prin violenţă de la partea vătămată N.S., suma de 2.900.000 lei, măsură ce a fost prelungită, iar prin sentinţa penală nr. 34 din 27 iunie 2005, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi s-a menţinut măsura arestării preventive.
Faţă de menţinerea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din 24 august 2005 şi de criticile invocate de apărător, se constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, sunt indici că inculpatul a comis o infracţiune pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar prin modul în care a fost săvârşită fapta, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că, în cauză a intervenit şi o hotărâre de condamnare.
Prin urmare, subzistând în continuare temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, în mod just şi în conformitate cu prevederile art. 160 lit. b) alin. (1) şi (3), raportat la art. 3002 C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura arestării preventive.
Conchizând că, s-a pronunţat o încheiere legală şi temeinică, că nu au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A., împotriva încheierii din 24 august 2005, a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 289/P/Ap/MF/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 140 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5141/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5190/2005. Penal → |
|---|
