ICCJ. Decizia nr. 5097/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5097/2005
Dosar nr. 4736/2005
Şedinţa publică din 12 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 4 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Alba, a fost condamnat inculpatul A.D., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2005 la zi.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.D. suma de 2.000.000 lei reprezentând daune materiale.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 4.900.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 12 februarie 2005, inculpatul s-a întâlnit în gara din Alba Iulia cu L.M., C.E., C.L.S. şi cu martorul S.L., înţelegându-se să se deplaseze împreună la diferite locuinţe din oraş pentru a cerşi. În jurul orei 15,00, aceştia au ajuns în dreptul imobilului de pe strada Aurel Vlaicu, în care locuieşte partea vătămate P.D. în vârstă de 74 ani.
Observând că uşa de la casă nu era încuiată, motivează prima instanţă, iar în curte nu se afla nimeni, L.M.E., C.E. şi C.L.S. au hotărât să sustragă bunuri din locuinţă.
Cei trei au pătruns în curte după care au intrat în casă unde au fost surprinşi de partea vătămată care le-a cerut să părăsească locuinţa. Făptuitorii au refuzat, iar C.L., în vârstă de 13 ani s-a strecurat pe lângă partea vătămată, a intrat în camera de lângă hol de unde a sustras o poşetă după care au ieşit cu toţii în curte unde îi aştepta martorul S.L.
Tribunalul a mai constatat că P.D. i-a urmărit pe făptuitori până în faţa porţii locuinţei sale şi le-a cerut suma de 20.000 lei găsită în poşeta furată. În acel moment, S.L. i-a înmânat părţii vătămate suma de 20.000 lei din banii personali. În acel moment inculpatul a observat că P.D. purta la gât un lănţişor din aur, s-a apropiat de aceasta şi prin surprindere i l-a smuls, după care a fugit. În aceeaşi zi, inculpatul a vândut lănţişorul martorului D.M. pentru suma de 250.000 lei care, la rândul său l-a înstrăinat unei persoane necunoscute.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 214/ A din 12 iulie 2005, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa numai sub aspectul laturii penale a cauzei şi rejudecând în aceste limite a înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.D., fără a-l motiva în scris.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei, deoarece în mod just prima instanţă a reţinut în favoarea lui circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., făcând o corectă individualizare a pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpat în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt ce nu a fost contestată de inculpat, în sensul că, în ziua de 12 februarie 2005, acesta a smuls de la gâtul părţii vătămate un lănţişor de aur în valoare de 2.000.000 lei, iar încadrarea juridică este legală.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei soluţia pronunţată de Curtea de apel care a înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare este corectă.
Instanţa de fond a dat eficienţă unor criterii complementare de individualizare judiciară respectiv conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal şi împrejurarea că nu posedă antecedente penale fără a avea în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta asupra unei persoane în vârstă de 74 ani aflată în imposibilitate de a se apăra.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile generale de individualizare a pedepselor şi art. 52 din acelaşi cod, referitoare la scopul pedepsei, Înalta Curte apreciază că individualizarea judiciară corectă a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie dedusă judecăţii în prezenta cauză este cea făcută de instanţa de apel care a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă şi a majorat pedeapsa aplicată făptuitorului.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod.
Deoarece recurentul inculpat este arestat preventiv în această cauză, conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia, perioada detenţiei de la 23 februarie 2005 la 12 septembrie 2005.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 214/ A din 12 iulie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 februarie 2005 la 12 septembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5084/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5141/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
