ICCJ. Decizia nr. 5221/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5221/2005
Dosar nr. 4024/2005
Şedinţa publică din 15 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. 1708/PI/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 2841 C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva numiţilor T.G. şi V.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 193 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată M.D.A. la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare, în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea prealabilă înregistrată la instanţă, la data de 28 martie 2005, partea vătămată M.D.A. a solicitat condamnarea numiţilor T.G. şi V.G., ambii procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută şi pedepsită de art. 193 C. pen.
În motivarea plângerii sale, partea vătămată M.D.A. a arătat că se simte ameninţat de cei doi procurori şi chiar terorizat, prin faptul că i s-a spus că va fi trimis în judecată şi că nu îi va fi admis să depună probaţiune în favoarea sa şi îi va fi refuzată proba examinării medicale.
Partea vătămată a mai adăugat că în faţa instanţei se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza personal.
La termenele de judecată consecutive din 11 mai 2005 şi 1 iunie 2005, partea vătămată M.D.A. a lipsit nejustificat, deşi a fost legal citat la adresa indicată în plângere.
Faţă de aceasta, echivalând cu o retragere a plângerii, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi cu referire la art. 2841 C. proc. pen., prima instanţă a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva numiţilor T.G. şi V.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 193 C. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând hotărârea pronunţată pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., deoarece potrivit art. 279 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală, când aceasta este îndreptată contra unui procuror.
Or, în cauză cei doi învinuiţi au calitatea de procurori, instanţa încălcând prevederile imperative referitoare la legala sa sesizare, ce atrage sancţiunea nulităţii absolute potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., solicitând în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului parchetului şi casarea sentinţei penale nr. 31/P/2005.
Procurorul în dezbateri a pus concluzii în sensul că instanţa nu a fost legal sesizată, ceea ce atrăgea aplicarea art. 285 C. proc. pen., respectiv trimiterea cauzei la parchet, astfel că se impune admiterea recursului declarat de parchet, casarea sentinţei şi în baza art. 285 C. proc. pen., trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea faţă de calitatea de procurori a persoanelor împotriva cărora a fost formulată plângerea.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 din acelaşi cod, Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul art. 279 alin. (2) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin art. I, pct. 169 din Legea nr. 281/2003, legiuitorul a prevăzut expres organele cărora li se adresează plângerea prealabilă astfel:
a) instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de C. pen., în art. 180, art. 184 alin. (1), art. 193, art. 205, art. 206, art. 210, art. 213 şi art. 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.
Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193, art. 205 şi art. 206 C. pen., săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;
b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la lit. a);
c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la curtea de conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1.
Totodată, în cuprinsul dispoziţiilor art. 285 din acelaşi cod, se statuează că plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent, cazuri în care, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul competent.
Din interpretarea dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că atunci când împotriva persoanelor ce au calităţile expres arătate la lit. c) se formulează plângere prealabilă pentru o infracţiune din cele enumerate limitativ la lit. a), al cărui subiect activ este circumstanţiat, plângerea prealabilă se adresează întotdeauna procurorului, deoarece acesta este competent să efectueze urmărirea penală.
În contextul cauzei, rezultă că instanţa de fond în mod greşit a soluţionat plângerea prealabilă formulată de partea vătămată M.D.A. împotriva făptuitorilor T.G. şi V.G., pentru infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., fără să verifice legala sa sesizare, potrivit de art. 279 alin. (2) lit. a) şi c) C. proc. pen., faţă de calităţile acestora, ambii îndeplinind funcţia de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd, precum şi soluţia care se impune într-o asemenea situaţie.
Astfel, Înalta Curte apreciază că prima instanţă, judecând fondul cererii, prin încetarea procesului penal, a pronunţat o soluţie nelegală, deoarece nu a verificat, mai întâi, legala sa sesizare în raport cu dispoziţiile statuate în art. 279 alin. (2) lit. a) şi c) C. proc. pen., nerespectarea prevederilor arătate fiind sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii, potrivit art. 197 alin. (2) din acelaşi cod.
În raport cu cele menţionate, plângerea prealabilă formulată de partea vătămată M.D.A. împotriva făptuitorilor T.G. şi V.G. fiind greşit îndreptată sunt incidente dispoziţiile art. 285 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Se va casa sentinţa atacată şi în temeiul art. 285 C. proc. pen., cu referire la art. 279 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., va trimite plângerea prealabilă a părţii vătămate M.D.A., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea efectuării urmăririi penale, privind pe făptuitorii T.G. şi V.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen., acesta fiind organul de urmărire competent, ambele persoane împotriva cărora a fost formulat plângerea penală fiind procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 31/ P din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa atacată şi în temeiul art. 285 C. proc. pen., cu referire la art. 279 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., trimite plângerea prealabilă a părţii vătămate M.D.A., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea efectuării urmăririi penale, privind pe făptuitorii T.G. şi V.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5213/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5231/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
