ICCJ. Decizia nr. 525/2005. Penal
| Comentarii |
|
Pe data de 16 iulie 2004, pe rolul Tribunalului Mehedinți a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarii M.I., M.I.V. și M.I. împotriva rezoluției nr. 124/P/2004 din 30 aprilie 2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul de poliție Ș.C.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și a infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Prin sentința penală nr. 264 din 5 august 2004, în baza art. IV din Legea nr. 281/2003,art. 27,art. 42 și art. 2781C. proc. pen., Tribunalul Mehedinți și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că făptuitorul Ș.C.M. are gradul profesional de inspector și că face parte din organele de cercetare ale poliției judiciare, astfel că potrivit art. 2781C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se adresează curții de apel, competentă să judece cauza în primă instanță.
Prin încheierea din 25 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1690/P/2004, Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea plângerii formulată de petiționarii M.I., M.I.V. și M.I. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivat de faptul că aceștia nu s-au adresat în prealabil cu plângere procurorului general conform art. 2781C. proc. pen.
împotriva încheierii sus-arătate a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând, în temeiul art. 3859pct. 171 C. proc. pen., casarea acesteia și trimiterea cauzei Curții de Apel Craiova pentru continuarea judecății.
De asemenea, soluția instanței a fost atacată și de către petiționari care au cerut casarea acesteia și judecarea cauzei de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Verificând încheierea recurată în raport de criticile invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Astfel, chiar dacă prin adresa nr. 124/P/2004 din 30 septembrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a comunicat instanței că nu a fost formulată o plângere împotriva soluției din dosarul privind pe făptuitorul Ș.C.M., în realitate, prin rezoluția nr. 295/II/2/2004, din 14 iunie 2004, procurorul general V.N. a respins, ca neîntemeiată, o astfel de plângere.
Așa a fost, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., s-au admis recursurile și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecării plângerii formulată de petiționarii M.I., M.I.V. și M.I., împotriva rezoluției nr. 124/P/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 543/2005. Penal → |
|---|
