ICCJ. Decizia nr. 388/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 101/ A din 18 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a desființat sentința penală nr. 9 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiș și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 698 din 13 septembrie 2004, l-a condamnat pe inculpatul D.A.D. la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. a) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, reținerea de 24 ore din 20 aprilie 2003 și arestarea preventivă de la 6 mai 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 124.850.000 lei despăgubiri către partea civilă H.M., fiind respinse celelalte pretenții ale acesteia.
Conform art. 109 C. proc. pen., s-au restituit inculpatului o teacă de cuțit din piele și mai multe obiecte de îmbrăcăminte.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și către stat.
în fapt s-a reținut, în esență, că la data de 20 aprilie 2003, în jurul orei 4,00, depășind limitele unei apărări proporționale, inculpatul a aplicat victimei L.R., care îl insultase, îl înjuriase, îl lovise cu pumnul, îl trântise la podea și se urcase cu genunchii pe pieptul lui, două lovituri cu cuțitul, una dintre lovituri provocând leziuni ce au dus la decesul acesteia.
Din raportul medico-legal de autopsie s-a reținut că victima prezenta două plăgi înjunghiate, prima care i-a cauzat moartea, în regiunea toraco abdominală și cea de a doua în zona umărului drept, față anterioară.
în urma examinării medico-legale a inculpatului s-a stabilit că acesta nu prezintă urme de violență ci doar o sensibilitate dureroasă la nivelul regiunii abdominale și cervical posterior.
Soluționând latura civilă prima instanță a reținut că partea civilă a dovedit daune materiale de 24.850.000 lei.
De asemenea, s-a apreciat că este justificată acordare a unei sume de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale, față de 500.000.000 lei cât s-a solicitat.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere pe de o parte faptul că suma solicitată este nejustificat de mare și pe de altă parte că victima a avut o contribuție importantă la săvârșirea faptei de către inculpat, care a acționat în condițiile art. 73 lit. a) C. pen.
Sentința a fost atacată cu apel de partea civilă H.M. și de inculpat.
Prin decizia penală nr. 369 din 25 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă și s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat.
Referitor la apelul părții civile care a vizat în exclusivitate cuantumul daunelor morale, instanța de apel a reținut că acestea sau fost stabilite într-o limită rezonabilă, fiind nejustificată solicitarea părții civile de a fi majorate la 400.000.000 lei.
Partea civilă a declarat recurs, solicitând ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 500.000.000 lei, cu titlu de daune morale, având în vedere prejudiciul moral pe care l-a suferit prin decesul unicului său fiu.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că motivul de recurs invocat de partea civilă, prin care este criticată soluția pe latură civilă sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) C. proc. pen.
Or, potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (2) C. proc. pen., cazurile de casare ce pot fi invocate cu privite la latura civilă sunt tot cele prevăzute expres și limitativ la alin. (1).
Examinând cauza și din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., în recursul declarat de partea civilă.
în consecință, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul ca nefondat.
Se va deduce la zi durata detenției preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 436/2005. Penal → |
|---|
