ICCJ. Decizia nr. 487/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 176 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, inculpata V.A. a fost condamnată la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzut de art. 257 C. pen.
Prima instanță a reținut că, G.M., al cărei soț, executa o pedeapsă, a fost constatată de inculpată care a afirmat că-l cunoaște pe colonelul V.F. de la Penitenciarul Gherla și că acesta, în schimbul unei sume de bani poate interveni pe lângă condamnatul și medicul locului de deținere să-i asigure un regim privilegiat condamnatului G.L. și să obțină liberarea pe motive medicale a acestuia.
Cum G.M. nu avea bani în acel moment, inculpata i-a predat din banii ei colonelului V.F. 5000 mărci germane și 10.000.000 de lei, urmând ca ulterior, familia G. (care mai avea și alte datorii la inculpată) să-i restituie suma, plus o dobândă de 2.500 mărci germane.
Ulterior, faptele au fost descoperite, V.F. fiind condamnat definitiv pentru infracțiunea de trafic de influență prin sentința penală nr. 208 din 6 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București.
Potrivit art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 2.564 Euro (echivalentul a 5000 mărci germane) și 10.000.000 lei.
împotriva sentinței au declarat apel procurorul și inculpata.
Procurorul a criticat sentința pentru aceea că pedeapsa a fost greșit individualizată în raport de gravitatea faptei, iar măsura de siguranță a confiscării speciale trebuia să vizeze numai suma de 2.500 mărci germane, cât a pretins inculpata pentru a intermedia tranzacția cu V.F.
Inculpata a criticat sentința, susținând că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnată, suma predată colonelului V.F. constituind un împrumut și nu prețul influenței acestuia.
Prin decizia nr. 156 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de inculpata V.A. și-a desființat parțial sentința penală nr. 176 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj, în sensul că, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., în complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 C. pen. și a înlăturat măsura de siguranță a confiscării sumelor de 2.564 de Euro și 10.000.000 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata.
Recursul este nefondat.
Susținerile inculpatei V.A., în sensul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnată, suma predată colonelului V.F. constituind un împrumut și nu prețul influenței acestuia, sunt contrazise de probele existente în dosar.
Astfel, într-adevăr, la percheziția domiciliară din 19 decembrie 2000, la locuința inculpatei s-a găsit o chitanță din care rezultă că V.F. ar fi împrumutat de la aceasta suma de 7.500 mărci germane și 10.000.000 lei, cu termen de restituire la 15 noiembrie 2000.
Dar, în dosarul penal nr. 60/2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, s-a stabilit că această chitanță a fost întocmită pro cauza, după ce au început cercetările împotriva colonelului V.F., din toate celelalte probe rezultând că banii au fost predați pentru ca acesta să-i determine pe comandantul și medicul penitenciarului să-i facă unele înlesniri condamnatului G.L. și să încerce punerea în libertate pe motive medicale.
Corect instanța de apel a admis apelurile inculpatei și Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a schimbat încadrarea juridică în complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 C. pen., înlăturând măsura de siguranță a confiscării sumelor de 2.564 Euro și 10.000 000 lei.
Pentru a pronunța această decizie corect, Curtea de Apel Suceava a reținut că inculpata, care a pretins dobânda de 2.500 mărci germane și a intermediat predarea banilor către traficantul de influență V.F., nu poate răspunde pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., deoarece ea nu a lăsat să se înțeleagă că are influență directă asupra celor doi funcționari ce urmau să-și încalce îndatoririle de serviciu. Cum însă ea l-a ajutat pe ofițer la realizarea unui dintre conținuturile alternative ale infracțiunii (respectiv primirea sumei de bani), cu intenție, fapta sa constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 C. pen.
Față de această încadrare, avându-se în vedere gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, persoana inculpatei, vârsta acesteia și lipsa antecedentelor penale, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei de prima instanță și menținută de instanța de apel apare ca fiind just individualizată respectându-se cerințele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și neimpunându-se reformarea regimului sancționator.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 525/2005. Penal → |
|---|
