ICCJ. Decizia nr. 392/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 641 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași au fost condamnați următorii inculpați:
1. A.C.I. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen.
2. A.A.D. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.
3. A.I. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului A.C.I.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus deducerea din pedepsele aplicate inculpaților a perioadei reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie 2004 la 25 iunie 2004, pentru inculpatul A.A.D. și A.I. și de la 7 aprilie 2004 la zi, pentru inculpatul A.C.I.
S-a constatat că partea vătămată B.C.I. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
în noaptea de 6 aprilie 2004, frații A.C., A.I. și A.A.D. și vărul lor A.I. au mers în barul SC G. SRL din orașul Tg. Frumos, au consumat băuturi alcoolice și au jucat jocuri mecanice. Aici au văzut-o pe partea vătămată B.C. care avea asupra sa un portofel cu bani.
în jurul orei 5,30, partea vătămată a ieșit din local fiind urmată imediat de inculpați, care au urmărit-o pe str. Cuza Vodă până în str. Ecaterina Teodoroiu. Când au ajuns în acest loc inculpații au pus în aplicare înțelegerea anterioară, a deposeda partea vătămată prin violență de bunurile pe care le avea asupra sa.
Astfel, inculpatul A.A.D. a lovit partea vătămată cu pumnul în figură trântind-o la pământ. Când aceasta a vrut să se ridice a intervenit inculpatul A.C.I. care a împins-o la loc și apoi inculpatul A.I. care a lovit-o cu picioarele și i-a sustras din buzunar portofelul, după care cei trei inculpați au fugit de la locul faptei.
în portofel inculpații au găsit suma de 350.000 lei, pe care au împărțit-o și o serie de acte pe care le-au aruncat împreună cu portofelul.
Martora B.D. a găsit portofelul și actele, astfel încât acestea au fost restituite părții vătămate.
Pe parcursul procesului inculpații au restituit părții vătămate suma de 350.000 acoperind astfel prejudiciul.
S-a reținut că partea vătămată a suferit leziuni (echimoză și hematom subcutanat) pentru a căror vindecare au fost necesare, conform raportului de expertiză medico-legală, 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Inculpații au declarat apel criticând sentința sub aspectul individualizării pedepselor.
Prin decizia penală nr. 406 din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași apelurile au fost respinse, ca nefondate, reținându-se că pedepsele au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpații au declarat recurs.
Recursul declarat de inculpatul A.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta și minoritatea inculpatului.
în motivarea recursului declarat de inculpatul A.A.D. s-a susținut în principal că acesta nu a participat la comiterea faptei și în subsidiar că sancțiunea nu a fost just individualizată.
Așa fiind, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aplicarea unei măsuri educative sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861C. proc. pen.
în ședința publică din 19 ianuarie 2003, inculpatul A.C.I. a declarat că își retrage recursul.
în raport de dispozițiile art. 3854alin. (2), raportat la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul, Curtea va lua act de declarația inculpatului A.C.I. în acest sens.
Examinând cauza în recursurile inculpaților A.I. și A.A.D., Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza actelor dosarului rezultă că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece este cert dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpați.
Susținerea inculpatului A.A.D. că nu a participat la comiterea faptei rezultă fără dubiu din declarațiile date în faza de urmărire penală de inculpați, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu cele consemnate în procesul-verbal de recunoaștere din grup și declarațiile martorilor asistenți D.T. și I.D.
Justificat au fost înlăturate declarațiile date de inculpați în faza de cercetare judecătorească în condițiile în care susținerea acestora că, în faza de urmărire penală au fost loviți de lucrătorii de poliție și că în fața procurorului au menținut declarațiile anterioare apreciindu-se că "așa e bine" este neverosimilă. Este de reținut, astfel că inculpații au dat declarații în prezența unui apărător ales cât și în prezența unuia dintre părinți.
Mai mult decât atât inculpații au recunoscut comiterea faptei și în declarația dată în fața judecătorului care a dispus asupra arestării preventive.
Este de reținut că pe parcursul cercetărilor fiecare inculpat a restituit părții vătămate suma de care a beneficiat din banii sustrași.
Se constată, de asemenea, că nu este fondat nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât în raport de gravitatea faptei determinată de împrejurările în care a fost comisă (de trei persoane împreună, în loc public, în timpul nopții, după ce inculpații și-au dat seama că partea vătămată are bani și au urmărit-o) și de urmările produse, justificat s-a apreciat că se impune față de inculpații minori aplicarea unei pedepse care a fost corect individualizată pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținându-se în favoarea inculpaților și circumstanțele atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Față de toate considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații A.D.A. și A.I.
Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.C.I.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3815/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3628/2005. Penal → |
|---|
