ICCJ. Decizia nr. 5333/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 116 din 23 martie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.T., la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20,art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 1.265.000 lei cheltuieli spitalizare cu dobânzi legale și a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 8.445.969 lei către C.J.A.S. Vaslui.
A confiscat de la inculpat un cuțit înregistrat la corpuri delicte.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată C.V., inculpatul C.T. și martora C.C., care locuiesc în aceeași curte, într-o bucătărie separată de casa mare de un culoar format din câte un perete al casei și bucătărie.
în seara de 27 octombrie 2004, partea vătămată C.V. a venit la domiciliul său și a încercat să asculte muzică la combina muzicală. Pentru că în alte situații, partea vătămată dădea muzica foarte tare și îi deranja pe părinți, inculpatul C.T. a decuplat siguranțele de la panoul electric, aflat în casa mare întrerupând astfel curentul electric de la instalația de iluminat.
Partea vătămată a cuplat din nou siguranțele, însă, inculpatul profitând că partea vătămată se afla în altă cameră a demontat din nou siguranțele și le-a luat în bucătărie unde stătea. Partea vătămată a cerut inculpatului siguranțele, dar pentru că a fost refuzat, s-a înfuriat și a scos în fața casei butelia de aragaz și a încercat să-i dea foc cu bricheta.
Mama părții vătămate, C. a luat o pătură și a aruncat-o pe butelie și a împiedicat-o să-i dea foc, motiv pentru care a fost izbită și trântită de C.V., situație în care aceasta l-a chemat în ajutor pe soțul său, inculpatul C.T. Inculpatul a intervenit în ajutorul soției, însă a fost și el lovit și trântit la pământ de către partea vătămată, care l-a lovit și cu capul de peretele casei.
Pe fondul stării de tulburare, datorită conduitei părții vătămate, inculpatul a mers în bucătărie de unde, de pe masa aflată în apropierea ușii a luat un cuțit, cu lama fixă și cu mâner de lemn cu care a aplicat inculpatului o lovitură în partea superioară stângă a abdomenului.
Partea vătămată a fost transportată la spital unde s-a intervenit operator, fiind diagnosticat cu plagă tăiată penetrantă abdominală cu perforații multiple de colon transvers și primă ansă jejunală, hemiperitoneu și șoc hemoragic.
Din raportul medico-legal a rezultat că leziunile au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
în termen legal, sentința a fost atacată cu apel de inculpat care a solicitat înlocuirea modalității de executare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 203 din 24 mai 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat motivând în considerentele hotărârii că, încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa a fost individualizată corespunzător criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele în care s-a comis infracțiunea, cât și datele pozitive ce caracterizează pe făptuitor.
Critica se încadrează în dispozițiile cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar este nefondată pentru cele ce urmează.
Este adevărat că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni comisă în stare de provocare, rămasă în faza de tentativă.
Dar, atât prevederile art. 81 C. pen., cât și cele ale art. 861C. pen., prevăd că atât suspendarea condiționată a executării pedepsei, cât și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu pot fi dispuse în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, fără a se distinge dacă fapta este consumată sau a rămas în faza tentativei.
Prin urmare, critica formulată de inculpat este nefondată.
Examinând hotărârile recurate și potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerate din oficiu să conducă la casare, așa încât, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca nefondat.
Recurentul inculpat a fostobligat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5328/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5337/2005. Penal → |
|---|
