ICCJ. Decizia nr. 5415/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 11 decembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 264/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.V. inspector în cadrul I.P.J. Brașov, R.M. comisar în cadrul I.P.J. Brașov și F.S. inspector în cadrul I.P.J. Brașov, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 272 C. pen.
Pentru a pronunța această rezoluție Ministerul Public a reținut că, în cursul anului 2001, petiționarul G.Z.G.I. a fost cercetat de Poliția Brașov pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 130/1999, dosarul fiind instrumentat de inspectorul P.V. și petiționarul a încercat să obstrucționeze cercetările, prin neprezentarea la poliție deși a fost citat, a refuzat să predea actele solicitate în vederea soluționării cauzei, motiv pentru care P.V. s-a deplasat la SC B. SA Brașov de unde a ridicat mai multe documente contabile, încheind în acest sens un proces verbal.
Dosarul a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, înregistrat sub nr. 1152/P/2002 și prin rechizitoriul din 17 iunie 2002 s-a dispus trimiterea în judecată a petiționarului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 130/1999 și pentru care instanța a dispus condamnarea petiționarului la pedeapsa amenzii, soluția rămânând definitivă prin nerecurare.
La data de 23 septembrie 2003 Ministerul Justiției a formulat plângere penală împotriva petiționarului G.Z.G.I. și a numitului N.R.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151C. pen., cauza fiind înregistrată la parchet sub nr. 2450/P/2003 și trimisă pentru cercetări către I.P.J. Brașov, petentul a fost citat la sediul poliției de către inspectorul P.V. care i-a solicitat să prezinte mai multe acte financiar contabile însă petiționarul a refuzat motivat de faptul că nu poate să intre în sediul SC B. SA, fiind într-un litigiu locativ cu proprietarul spațiului și că există în curs procedura de lichidare judiciară a firmei.
A doua zi petiționarul a fost chemat din nou la Poliția Brașov și în prezența proprietarului imobilului și a lichidatorului i s-a pus în vedere să predea actele solicitate, însă petiționarul l-a recuzat pe inspectorul P.V., situație în care comisarul R.M. l-a desemnat pe inspectorul F.S. să continue cercetările, fiind fixat un nou termen pentru ca petiționarul, proprietarul imobilului și lichidatorul judiciar să predea actele solicitate.
La data de 14 octombrie 2003 petiționarul nu s-a prezentat la sediul societății comerciale, astfel că proprietarul imobilului în prezența lichidatorului judiciar și a organelor de poliție, a permis intrarea în sediul SC B. SA unde s-au inventariat bunurile societății și s-au ridicat o serie de acte contabile necesare soluționării dosarului nr. 2450/P/2002, întocmindu-se în acest sens un proces verbal, față de această stare de fapt organele de urmărire penală procedând în acord cu dispozițiile legale.
împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov care a respins plângerea și a confirmat rezoluția inițială, la data de 16 noiembrie 2004.
în consecință, petentul s-a adresat cu plângere la Curtea de Apel Brașov, pe rolul acestei instanțe formându-se dosarul nr. 353/P/F/2005.
Prin sentința penală nr. 7/ F din 4 aprilie 2005 această instanță, a respins plângerea formulată de petiționarul G.Z.G.I. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 11 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 264/P/2003, pe care a menținut-o.
împotriva sentinței Curții de Apel, a declarat recurs petiționarul G.Z.G.I.
Recursul nu este fondat.
Examinându-se actele dosarului se constată că organele de poliție erau sesizate cu plângerea penală formulată împotriva petiționarului și efectuau acte de cercetare; la dosarul penal există dovezi că petiționarul G.Z.G.I. a fost citat să se prezinte la sediul poliției însă nu s-a prezentat. De asemenea, petiționarului i s-a solicitat să prezinte acte financiar contabile în vederea soluționării cauzei însă a refuzat motivând că nu poate intra în sediul societății din cauza unui litigiu pe care îl are cu proprietarul spațiului motiv pentru care s-a pus în vedere atât petiționarului dar și proprietarului imobilului și lichidatorului judiciar să se prezinte la poliție cu actele contabile solicitate.
Este de observat că petiționarul, în mod repetat, a refuzat să prezinte actele financiar contabile solicitate, aspect confirmat și cu raportul lichidatorului judiciar prin care acesta a solicitat amendarea administratorului G.Z.G.I., potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 64/1995. în acest sens judecătorul sindic care instrumenta dosarul privind lichidarea judiciară a societății comerciale a petiționarului a dispus prin încheiere, la data de 9 octombrie 2003, admiterea cererii lichidatorului judiciar și a încredințat ca acesta să intre în spațiul unde a funcționat SC B. SA, să inventarieze și să evalueze bunurile care se află în acest spațiu.
în baza acestei încheieri, care are valoarea unei hotărâri judecătorești, la data de 14 octombrie 2003, lichidatorul judiciar în prezența proprietarului imobilului numitul A.D. și în prezența organului de poliție respectiv a inspectorilor F.S. și I.C. a procedat la inventarierea bunurilor și a documentelor societății fiind încheiat în acest sens un proces verbal.
în speță nu a fost vorba de o percheziție așa cum susține petiționarul, ci de aplicarea dispozițiilor art. 97 C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte și să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată la cererea acestora.
Cum petiționarul a refuzat să prezinte aceste acte în numeroase rânduri și aceste acte reprezentau mijloace de probă necesare pentru soluționarea plângerii penale formulate împotriva sa de Ministerul Justiției, organul de urmărire penală a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 97 C. proc. pen.
în mod nereal, petiționarul, în plângerea sa, a arătat că făptuitorul P.V. a întocmit un proces verbal cu privire la efectuarea percheziției și care a fost semnat doar de el și de un alt coleg și că reprezentanții societății au refuzat să-l semneze; procesul - verbal a fost întocmit de către inspectorii F.S. și I.C., a fost încheiat în prezența lichidatorului judiciar G.I., C.C. și I.C. și a fost semnat de către toți aceștia, dar și de proprietarul spațiului, numitul A.D. care a semnat procesul verbal.
în aceste condiții nu se poate reține în sarcina inspectorului F.S. săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu sau reținere sau distrugere de înscrisuri, cu atât mai mult cu cât chiar petiționarul în plângerea sa a confirmat că a fost anunțat telefonic de către acesta că a doua zi, la orele 10,30, va efectua percheziția și că este invitat să participe la aceasta, însă a refuzat.
în ceea ce-l privește pe făptuitorul P.V. este de observat că acesta, a instrumentat un dosar, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov sub nr. 1152/P/2002 prin care petiționarul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 130/1999 și pentru care instanța a dispus condamnarea acestuia prin hotărâre definitivă.
Pentru ridicarea actelor contabile de către inspectorul P.V. s-a întocmit un proces verbal. Rezultă că inspectorul P.V. ca și inspectorul F.S. s-au conformat dispozițiilor legale și nu și-au depășit atribuțiilor pe care și le-au exercitat în limitele legale.
în ceea ce-l privește pe comisarul R.M., petiționarul a afirmat că acesta a avut un ton nervos în momentul în care primit cererea de recuzare a inspectorului P.V. și că încredințează cauza inspectorului Florescu și că percheziția se va efectua oricum, că s-a consultat cu parchetul și că domnii procurori au aceiași opinie, însă în speță nu este dovedită nici una dintre aceste afirmații, înlocuirea inspectorului P.V. cu inspectorul F.S. fiind dispusă prin ordin al șefului I.P.J. și al șefului S.I.F., astfel încât nici în sarcina comisarului R.M. nu poate fi reținută vreo infracțiune.
în aceste condiții, înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluția dată de parchet în cauză este temeinică și legală și că, de asemenea, sentința prin care Curtea de Apel Brașov a dispus respingerea plângerii petiționarului împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 11 decembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 264/P/2003, corespunde dispozițiilor prevăzute de lege.
în consecință, recursul declarat de petiționarul G.Z.G.I. a fost respins ca nefondat, și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5416/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5417/2005. Penal → |
|---|
