ICCJ. Decizia nr. 5419/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 56 din 20 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul B.C.F. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 9 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dispusă în dosarul nr. 245/P/2004.
A obligat petiționarul la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 9 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosar nr. 245/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților O.L. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și Ș.M.V. comisar la Poliția municipiului Slatina, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reținându-se existența cazului prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin rezoluția nr. 865/II/2/2005 din 15 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins plângerea petiționarului împotriva soluției dată în dosarul nr. 245/P/2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 9 iulie 2004, petiționarul B.C.F. a formulat plângere penală în temeiul art. 2781C. proc. pen., la Curtea de Apel Craiova. în plângerea sa petiționarul a susținut, în esență, că deși în dosarul penal în cauză s-a dat ordonanța nr. 26/P/2003 a formulat și el plângere împotriva numiților S.E. și S.D., atât comisarul de poliție cât și magistratul procuror au cercetat doar plângerile formulate de aceștia împotriva lui; că nici unul din cei doi, comisarul de poliție și magistratul procuror, nu i-au comunicat care este infracțiunea de fals comisă și că același parchet, în 1999, a dispus neînceperea urmăririi penale față de el pentru aceleași infracțiuni și la sesizarea acelorași persoane.
Curtea de Apel Craiova, analizând atât rezoluția atacată cât și celelalte acte aflate la dosar, a apreciat că în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul de poliție Ș.M.V. și magistratul procuror O.L., constatându-se că fapta nu există.
împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs petiționarul B.C.F.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că petiționarul B.C.F., prin două plângeri adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (înregistrate sub nr. 2975/VIII/1/2004 din 10 iunie 2004 și respectiv 245/P/2004 din 7 iulie 2004), a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere a magistratului O.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și a comisarului de poliție Ș.M.V. de la Poliția municipiului Slatina, ambii sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a motivat că lucrătorul de poliție a efectuat acte de urmărire penală în dosarul nr. 62/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu, iar magistratul procuror a adoptat o soluție nelegală, netemeinică și părtinitoare pentru reprezentanții SC S. SRL Slatina, anume S.D. și S.E.
Verificându-se aspectele sesizate, s-a constatat că, la data de 8 ianuarie 2003, numiții S.D. și S.E., administratori ai societății comerciale mai sus menționate au formulat o plângere penală împotriva numiților B.C.F., sub aspectul infracțiunilor de fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte prevăzute și pedepsite de art. 290, 291 și 292 C. pen. Au motivat că sus-numitul a falsificat un contract de vânzare-cumpărare pe care l-a folosit într-un proces civil la instanța de judecată și ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului la Primăria municipiului Slatina.
Cercetările au fost efectuate de către comisarul de poliție Ș.M.V., de la Poliția municipiului Slatina, care prin referatul de terminare a urmăririi penale a propus trimiterea în judecată a învinuitului pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 291 și 292 C. pen., și neînceperea urmăririi penale pentru o altă infracțiune de fals, întrucât ar fi intervenit prescripția răspunderii penale.
Magistratul procuror O.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, prin ordonanța din 12 martie 2004, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.C.F., pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 291 și 292 C. pen., și sancționarea administrativă a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 181C. pen., și 91 C. pen., cu amendă în sumă de 5.000.000 lei.
Plângerile formulate de către învinuit împotriva soluțiilor date de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, în dosar nr. 62/P/2003, au fost respinse de primii procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și respectiv ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
Cum din cercetările efectuate nu au rezultat elemente de natură să contureze existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sau altă faptă de natură penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror și comisarul de poliție.
Prin rezoluția nr. 865/II/2/2005 din 15 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins plângerea petiționarului împotriva soluției dată în dosar nr. 245/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A mai reținut instanța de fond că într-adevăr prin decizia penală nr. 182 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr. 6175/2004, s-a admis recursul declarat de făptuitorul B.C.F., împotriva sentinței penale nr. 1738 din 8 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a casat sentința și pe fond s-a desființat ordonanța pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în dosar nr. 62/P/2003 și s-a trimis cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale în legătură cu faptele sesizate de recurent, reținându-se în esență că ordonanța este nelegală, deoarece s-a omis să se cerceteze sesizările formulate de recurentul făptuitor B.C.F.
însă, împrejurarea că cei doi intimați au omis să cerceteze sesizările petiționarului în dosarul menționat mai sus, nu este de natură a concluziona că au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nefiind dovedită intenția.
Termenul "cu știință" pe care-l conține textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), implică cunoașterea de către făptuitor a caracterului necorespunzător al exercitării atribuțiilor lui de serviciu și urmărirea sau acceptarea ca prin aceasta să se ajungă la vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Așadar, pe de o parte nu a fost dovedită intenția, iar pe de altă parte, interesele legale ale petiționarului B.C.F. nu s-ar putea concluziona că sunt vătămate, ordonanța nr. 62/P/2003 fiind desființată, astfel cum s-a arătat mai sus.
în consecință, recursul declarat de petiționarul B.C.F. a fost respins, ca nefondat, și obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5421/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5418/2005. Penal → |
|---|
