ICCJ. Decizia nr. 5417/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea formulată de petiționarii S.I. și S.C. s-a solicitat efectuarea de cercetare împotriva numiților I.T., notar public, C.C. și C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen.
S-a susținut de către petiționari că la 15 iulie 1997, intenționând să împrumute 10.000.000 lei de la numitul C.C. notarul public în înțelegere cu persoanele arătate, le-ar fi relatat că nu este legal să autentifice un contract prin care se împrumută sume de bani și se impune încheierea unui contract de vânzare cumpărare a apartamentului petiționarilor urmând ca după restituirea sumei să se procedeze la rezilierea contractului.
Din rezoluția nr. 418/P/1999 din 11 mai 2000 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților I.T., C.C. și C.G., pentru infracțiunea de înșelăciune, cu motivarea ca simplele declarații ale persoanelor vătămate a căror plângere a fost formulată la doi ani de la încheierea contractului și la circa un an de când cumpărătorul a înstrăinat apartamentul nu pot crea certitudinea săvârșirii faptelor.
Această soluție a fost infirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 3251/II/2/2000, indicând administrarea altor probe.
Prin rezoluția nr. 418/P/1999 din 20 martie 2001 s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public I.T., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. și s-a disjuns cauza privind pe numiții C.C. și C.G.
Plângerea formulată de petiționarii S.I. și S.C. împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 2283/II/2/2001 din 2 iulie 2001 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
împotriva acestor rezoluții, petiționarii au formulat plângere, în temeiul art. 2781C. proc. pen., care, prin sentința penală nr. 41 din 4 mai 2005 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Astfel, s-a reținut că plângerea împotriva soluțiilor procurorului a fost formulată în luna februarie 2005 după trecerea termenului de un an prevăzut de art. IX alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 281/2003.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul S.I. care a susținut că soluția este greșită și a solicitat casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul este neîntemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror pană la intrarea în vigoare a acestei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 2781C. proc. pen., este de un an și curge de la intrarea în vigoare a legii, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Prin art. XI din același act normativ, s-a stabilit că legea menționată intră în vigoare la data publicării în M. Of.
Având în vedere că legea menționată s-a publicat la 1 iulie 2003 iar plângerea petiționarilor împotriva rezoluțiilor din 20 martie 2001 și 2 iulie 2001 s-a făcut în luna februarie 2005, termenul de un an prevăzut de lege este depășit.
în consecință, soluția primei instanțe de respingere, ca tardivă, a plângerii petiționarilor, este corectă în raport cu dispozițiile legale evocate.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.I. și obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5415/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5413/2005. Penal → |
|---|
