ICCJ. Decizia nr. 5414/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 82 din 8 februarie 2005, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul M.C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen. și art. 74 lit. c) - art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 130 din 17 februarie 2002 a Judecătoriei Iași, precum și suspendarea condiționată pentru aceeași pedeapsă dispunând executarea ei pe lângă pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, în final, 3 ani și o lună închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat în solidar cu coinculpatul M.P. să plătească părții civile SC R. SA - Direcția de Telecomunicații Iași suma de 9.874.639 cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la 24 august 2003, inculpatul, împreună cu M.P. condamnat definitiv prin sentința penală nr. 255 din 26 martie 2004 a sustras prin tăierea de pe stâlpi cca.50 m cablu telefonic pe raza Comunei Popești Județul Iași.
Au ars apoi izolația de PVC a cablului, iar cuprul l-au vândut martorului T.M. cu suma de 400.000 lei.
în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, declarația sa coroborându-se cu declarațiile martorilor: M.R., M.P., T.C., T.V. și T.M.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, de Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 254 din 30 iunie 2005.
împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., motiv prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Pe baza probelor administrate, cele două instanțe au stabilit corect încadrarea juridică dată faptei precum și vinovăția inculpatului în comiterea ei.
Coinculpatul M.P., audiat în cauză în calitate de martor, a confirmat participarea inculpatului M.C. la săvârșirea faptei susținerea sa coroborându-se cu declarațiile lui T.M. cel care a cumpărat de la ambii inculpați cablul sustras.
Faptele au fost recunoscute de inculpat în cursul urmăririi penale iar apoi, fără justificare, a revenit asupra declarației.
în consecință în mod corect s-a reținut vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta corespunde criteriilor stabilite în art. 52 C. pen.
S-a avut în vedere pe de o parte gravitatea faptei comise, antecedentele penale ale inculpatului și conduita sa procesuală, iar pe de altă parte, cuantumul scăzut al infracțiunii aplicându-se în cauză circumstanțe atenuante.
în cauză nefiind motive care, examinate din oficiu, să determine admiterea recursului, acesta va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare au fost stabilite conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5413/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5410/2005. Penal → |
|---|
