ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 223 din 21 noiembrie 2003, Tribunalul Teleorman, în baza art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.M. la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.A. la un an închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat integral recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate S.N.I.F. Teleorman - sistem V.
A obligat inculpații la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în noaptea de 12 martie 2003, inculpații au sustras două platforme R.D.N. de la stația SPM5/CD8 de la sistemul de irigații V.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor precum și circumstanțele personale ale inculpaților, fără antecedente penale, sinceritatea lor pe timpul procesului penal și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat.
împotriva sentinței au declarat apel inculpații G.M. și V.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră în raport cu pericolul social concret al faptelor.
Prin decizia nr. 506/ A din 28 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.
Instanța de apel a apreciat că în cauză instanța de fond a stabilit și aplicat pedepse inculpaților ținând seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, privind individualizarea pedepselor (art. 72), de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
împotriva deciziei penale a instanței de apel, inculpații au declarat recurs, solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei, fie prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, fie prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Din examinarea dosarului cauzei, înalta Curte constată că instanțele anterioare au aplicat în mod corect atât criteriile generale de individualizare a pedepselor, cât și circumstanțele atenuante fiecărui inculpat.
Cât privește schimbarea modalității de executare a pedepsei prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (3) C. pen., cu privire la cuantumul pedepselor închisorii prevăzute de lege în cazul infracțiunilor intenționate, care nu trebuie să fie mai mare de 15 ani.
Or, în speță, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și pentru care au fost condamnați [(art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen.)] legea prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani adică într-un cuantum mai mare de 15 ani.
înalta Curte apreciază că nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 861alin. (3) teza ultimă, nu-și găsește aplicarea în cauză.
în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, sustragerea, pe timp de noapte, a unor componente aparținând sistemului de irigații, și având în vedere împrejurarea că în cauză s-au reținut circumstanțele atenuante, Curtea reține că instanțele anterioare au dispus în mod corect ca pedepsele aplicate să se execute prin privare de libertate, scopul educativ și preventiv al acesteia putând mai bine să fie atins prin această modalitate de executare.
în raport cu cele prezentate, s-au constatat neîntemeiate motivele de recurs invocate de inculpați și în absența vreunui caz de casare ce au fost luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, și au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5430/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Penal → |
|---|
