ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 537/ S din 7 octombrie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul S.I. la:
- 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 - art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.M. suma de 450.000.000 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 50.000.000 lei (ROL) reprezintă daune materiale, iar suma de 400.000.000 lei (ROL) reprezintă daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de aceeași parte civilă.
Diferit, inculpatul a mai fost obligat să plătească C.A.S.J. Brașov suma de 1.983.792 lei cu titlu de daune materiale (în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 - art. 999 C. civ.).
Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 11.000.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
La data de 7 ianuarie 2004, în jurul orelor 11,00, victima M.L., în vârstă de 61 de ani, s-a deplasat la domiciliul inculpatului S.I., pentru a-l felicita cu ocazia zilei onomastică.
Inculpatul S.I. l-a invitat pe M.L. în bucătărie unde au stat la masă și au discutat, consumând mai multe pahare cu țuică și whisky.
La un moment dat, datorită atitudinii violente, fizică și verbală, a victimei, între cei doi a izbucnit o altercație în cadrul căreia s-au lovit reciproc.
Pe fondul acestui conflict, izbucnit spontan, inculpatul S.I., care a făcut mai multe sporturi de performanță, între care și box și care actualmente "trage la haltere", a lovit pe victimă în mod repetat cu o violență extremă, cu pumnii în treimea superioară a corpului. în urma loviturilor primite, victima M.L. a căzut la pământ, unde inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele în zona toraco-abdominală până când la domiciliu a sosit S.M., soția inculpatului, care constatând starea gravă a victimei, a chemat salvarea.
Victima M.L. a fost transportată de urgență la Spitalul Județean Brașov, în comă de gradul II, unde a decedat la data de 8 ianuarie 2004.
Raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei M.L. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecința unui politraumatism cu multiple plăgi și hematoame faciale, hematom extins cervico-toracic, multiple fracturi costale și rupturi pulmonare, cu precizarea că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure.
S-a mai făcut precizarea că între leziunile traumatice și deces exista legătură directă de cauzalitate, precum și faptul că decesul a fost favorizat și de multiple afecțiuni cronice preexistente.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.I., pe care a criticat-o cu privire la greșita sa condamnare, în cauză impunându-se achitarea, întrucât fapta a fost săvârșită în condițiile legitimei apărări, el nefăcând altceva decât să se apere de actele de violență exercitate de victimă care îi punea în pericol grav integritatea corporală și viața.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 57/ Ap din 23 februarie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul S.I., a casat sentința atacată și rejudecând cauza în fond a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) și art. 44 alin. (1) și (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
A constatat instanța de apel că inculpatul a fost reținut preventiv, la data de 8 ianuarie 2004, și arestat preventiv în perioada 7 octombrie 2004 - 4 noiembrie 2004.
Prin aceeași decizie au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile M.M. și C.A.S.J. Brașov și s-a hotărât că, cheltuielile judiciare că fie suportate de către stat.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că, situația de fapt reținută de prima instanță nu este cea reală și ca urmare și soluția de condamnare a inculpatului este greșită.
în realitate, arăta instanța de apel, după ce inculpatul și victima au consumat alcool, cel dintâi (inculpatul) s-a sesizat că nu mai poate bea, intenționând să-și facă un ceai, propunere pe care i-a făcut-o și victimei.
în aceste împrejurări, când era cu spatele, victima l-a lovit puternic în zona capului, căzând între aragaz și sobă, unde a fost lovit, în continuare, în zona feței, cu pumnul și apoi cu piciorul, și cu piciorul în zona fesei.
în urma loviturilor aplicate de victimă, inculpatului i s-au spart ochelarii și și-a pierdut pentru moment cunoștința. Revenindu-și, s-a ridicat și i-a reproșat victimei conduita avută, cerându-i să plece, dar aceasta l-a atacat din nou, amenințându-l că "îl termină".
în aceste condiții, reține instanța de apel, inculpatul a intrat în panică, a lovit-o pe victimă cu pumnii și a împins-o, împrejurare în care aceasta a căzut, lovindu-se cu capul de pardoseala din mozaic.
între timp, acasă, a sosit și S.A., soția inculpatului, care a constatat că victima se afla pe pardoseală, în bucătărie, plină de sânge pe față, având cunoștința păstrată și că, de asemenea, și inculpatul era plin de sânge pe cap și pe față, aflându-se în stare de șoc, spunându-i de mai multe ori "am fost atacat".
în continuare instanța de apel a arătat că "Deși prima instanță a precizat că nu a făcut aplicarea regulei "in dubio pro reo", față de imposibilitatea reținerii unei alte stări de fapt, decât aceea relatată de inculpat, este de observat că, în realitate, a reținut numai o parte din apărarea inculpatului și anume numai izbucnirea conflictului spontan, fără a arăta în concret ceea ce a susținut inculpatul și care se coroborează cu constatarea medico-legală, faptul că acesta a fost atacat pe la spate de victimă, în acest sens fiind leziunile traumatice prezentate la nivel latero-cervical stâng și în regiunea fesieră. De asemenea, deși inculpatul a susținut constant că nu a lovit victima cu picioarele, prima instanță a reținut că aceasta a fost lovită cu picioarele în regiunea toraco-abdominală".
A mai arătat instanța de apel că "Este astfel în afara oricărei îndoieli că inculpatul a ripostat la atacul intempestiv al victimei, leziunile provocate acesteia nefiind foarte grave în sine, atât timp cât la prima constatare medico-legală s-a apreciat că necesită pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale" și că "Numai afecțiunile cronice preexistente arătate mai sus au fost de natură să favorizeze decesul".
Concluzionând instanța de apel a arătat că "în cauză, s-a dovedit că victima l-a atacat pe inculpat prin surprindere, lovindu-l pe la spate, în condițiile în care mai înainte cei doi consumaseră băuturi alcoolice fără a avea vreun diferend" și că după ce s-a sculat de jos victima l-a atacat; afirmând că "îl termină", condiție în care este greu să i se pretindă inculpatului să rămână pasiv în fața agresiunii victimei sau să-și dozeze forța loviturilor pe măsura rezistenței acesteia, iar faptul că a făcut sport și că era evident că era mai puternic decât victima nu trebuie evaluat în abstract, fără a avea în vedere împrejurările în care a avut loc agresiunea.
în continuarea aceleași idei, s-a mai arătat că faptul de a fi luat prin surprindere la el în casă, de o persoană care a venit să-l felicite de ziua lui, fiind lovit și amenințat cu moartea fără nici un motiv anume, sunt tot atâtea cauze care i-au creat inculpatului o stare de tulburare și de temere, pe fondul căreia reacția de a lovi victima cu pumnii apare ca legitimă, excesul său fiind pe deplin justificat și că la evaluarea stării de tulburare și temere trebuie avută în vedere și vârsta inculpatului, de 66 ani la data săvârșirii faptei, vârstă de natură a accentua emoțiile persoanei în asemenea situație limită, motive pentru care în cauză erau suficiente temeiuri de înlăturare a caracterului penal al faptei, și să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (1) și (3) C. pen.
în aceste condiții, a reținut instanța de apel, obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către cele două părți civile nu se mai justifică, urmând a fi înlăturate pretențiile acestora.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și partea civilă M.M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a criticat decizia instanței de apel cu privire la greșita achitare a inculpatului susținând că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 44 C. pen., privind legitima apărare, probele de la dosar dovedind cu prisosință că inculpatul se face vinovat de uciderea victimei, iar starea de tulburare în care se află nu era datorată unui atac care să-i pună în pericol viața și nici nu avea această gravitate, fiind justificată însă starea de tulburare pricinuită de comportarea victimei, astfel cum este definită de art. 73 lit. b) C. pen., solicitând casarea deciziei atacată și menținerea hotărârii primei instanțe care este legală și temeinică.
La rândul său, partea civilă M.M. a criticat aceeași decizie pentru greșita achitare a inculpatului, însușindu-și criticile și argumentele arătate în recursul parchetului, solicitând casarea deciziei atacată și menținerea hotărârii primei instanțe.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și partea civilă M.M. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta.
în principiu, situația de fapt reținută atât de instanța de fond cât și cea de apel este aceeași, în sensul că după ce victima și inculpatul au consumat băuturi alcoolice, cel dintâi fără o justificare anume l-a lovit, pe la spate, pe cel de al doilea, care, surprins, a reacționat la rândul său, aplicând lovituri victimei cu pumnii și picioarele.
Diferența care a dus la pronunțarea de hotărâri diferite, respectiv condamnarea inculpatului de către prima instanță și achitarea de către instanța de apel, constă în modul în care au fost apreciate momentele conflictului dar și o interpretare a textelor de lege invocate, în primul caz starea de provocare, în cel de al doilea al depășirii legitimei apărări, în ambele situații punându-se accent pe elementul tulburare, psihică produsă înainte sau în timpul desfășurării conflictului.
Pentru existența atât a legitimei apărări cât și a depășirii limitei legitimei apărări și pentru a putea fi considerate cauze care înlătură caracterul penal al faptei este necesar a se constata în ce măsură sunt îndeplinite toate cerințele arătate în art. 44 alin. (2) C. pen., respectiv să fie vorba de un atac provenit din partea victimei, atac care să fie material, direct, imediat și injust și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Trebuie precizat faptul că îndeplinirea tuturor condițiilor cerute pentru existența legitimei apărări este nu numai necesară și în situația în care s-a depășit o apărare legitimă ci și obligatorie.
Prin urmare neîndeplinirea chiar numai a uneia din aceste condiții face ca această cauză de înlăturare a răspunderii penale să nu opereze, însă pot constitui circumstanțe atenuante legale [(art. 73 lit. b) C. pen.)], ori circumstanțe judiciare (art. 74 C. pen.).
în cazul legitimei apărări, care se caracterizează printr-o ripostă de apărare în contra unui atac material, direct, imediat și injust se cere a fi îndeplinite condiția ca actul săvârșit în apărare să fie în limitele necesității, necesitate care trebuie să existe în intervalul de timp dintre momentul când atacul devine imediat și momentul când atacul s-a consumat.
Prin urmare nu se poate vorbi de o apărare necesară în situația în care mijloacele folosite de atacator nu erau în măsură să pună în pericol grav persoana celui atacat și nici după ce atacul agresorului încetase.
Or, revenind la situația din speță, se constată că în momentul în care inculpatul a reacționat atacul victimei deja încetase și deci nu se mai afla în fața unui atac de natura celui cerut de art. 44 alin. (2) C. pen., și prin urmare nu se mai putea vorbi de existența unui pericol în ce privește viața sa, care să justifice o ripostă caracterizată printr-o violență extremă.
Răspunzând cererii inculpatului, sub acest aspect în mod corect prima instanță a arătat că "nu va putea reține incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., fiind exclusă posibilitatea săvârșirii faptelor descrise în stare de "legitimă apărare" din considerentele ce țin, în principal, de faptul că nici un moment "persoana, drepturile" inculpatului S.I. nu au fost puse într-un "pericol grav", astfel cum o presupune cu necesitate textul penal indicat".
în același context sunt de reținut ca pertinente constatările instanței de fond referitoare la persoana victimei care suferea de diverse afecțiuni, arterită sau coxartroză bilaterală, care împiedicau o deplasare și reacție rapidă, fiind încadrată în gradul II de invaliditate, în raport cu inculpatul care a practicat diverse sporturi de performanță și care și la data săvârșirii faptei "trăgea la haltere" și la gravitatea leziunilor traumatice produse victimei, constatate de medicii legiști și anume "rupturi pulmonare", multiple fracturi costale, "hematom extins cervico-torace" produse prin lovituri repetate cu corpuri dure, între leziuni și deces existând raport direct de cauzalitate.
Având în vedere toate aceste aspecte se constată că în mod nejustificat instanța de apel a apreciat că în cauză inculpatul a acționat în condițiile depășirii legitimei apărări, deoarece nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv nu se poate reține îndeplinirea cerințelor art. 44 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, dispunând achitarea inculpatului pe considerentul că acesta a comis fapta prin depășirea limitelor legitimei apărări, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a menține hotărârea primei instanțe care a făcut o corectă aplicare a legii, atât sub aspectul reținerii stării de fapt, a încadrării juridice a faptei, reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării care să justifice pe deplin, a pedepsei aplicate care a fost just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar și al soluționării laturii civile.
Pentru aceleași considerente urmează a fi admis și recursul declarat de partea civilă M.M.
S-a menținut hotărârea de condamnare a inculpatului, pronunțată de instanța de fond, prin respingerea apelului declarat de acesta, s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata în apel și s-a dedus din pedeapsa de executat, atât timpul reținerii cât și al arestării preventive.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5437/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5432/2005. Penal → |
|---|
