ICCJ. Decizia nr. 5432/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 109 din 28 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, au fost condamnați inculpații:
- T.V., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și continuată, precum și în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- C.G., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și cu aplicarea circumstanțelor atenuante personale, prevăzute de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74,art. 76 C. pen.;
- F.B., la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă cu aplicarea circumstanțelor atenuante personale și a stării de minorat, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74,art. 76 C. pen. și art. 99 și art. 109 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru fiecare inculpat.
A fost menținută starea de arest a fiecărui inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia perioada executată de la 22 iulie 2004, la zi pentru inculpații T.V. și F.B., iar pentru inculpatul C.G., reținerea de 24 de ore din data de 22 iulie 2004, plus arestarea preventivă, de la 29 iulie 2004, la zi.
Au fost obligați inculpații, în solidar, iar minorul, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, părinții F.R. și F.A., la plata sumei de 300.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă N.M.
Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.
Au fost obligați inculpații majori, să plătească către stat câte 2.800.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente la 2.500.000 lei, cu același titlu.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de materialul probator de la dosar, a arătat că reține următoarea situație de fapt.
La începutul lunii iulie 2004, inculpații T.V. și F.B., au mers la barul amplasat pe peronul Gării C.F.R. Barboși, pentru a consuma băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 22,00, aceștia au observat-o pe partea vătămată N.M., că se află în stare de ebrietate și are asupra sa o sacoșă cu bunuri, precum și o importantă sumă de bani.
Aceștia au luat rezoluția infracțională de a o deposeda, sens în care au urmărit-o după ce a ieșit din local, iar în momentul în care s-au asigurat că nu sunt alte persoane prin apropiere, au folosit violența și i-au sustras suma de 350.000 lei, o sacoșă cu țigări, un card bancar, precum și buletinul de identitate.
Aceiași inculpați, în noaptea de 21 iulie 2001, în jurul orelor 2,00 au mers pe peronul aceleiași gări pentru a consuma băuturi alcoolice, împrejurare în care au observat-o din nou pe partea vătămată, care dormea pe o bancă în sala de așteptare și avea la șosetă o sumă mare de bani.
Pentru a fi siguri de reușită, în deposedarea părții vătămate, după ce au ieșit afară din sala de așteptare, inculpatul minor F.B. a mers în incinta barului și l-a chemat afară pe inculpatul C.G., căruia i-a relatat că, împreună cu T.V. vor să-i sustragă părții vătămate suma de bani pe care o are asupra sa, lucru cu care a fost de acord.
După ce partea vătămată a ieșit pe peronul gării, cei trei inculpați s-au apropiat de ea, au lovit-o și i-au sustras suma de 8.000.000 lei și o sacoșă cu bunuri, și care au fost restituite în faza de urmărire penală.
în contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a dat activității materiale desfășurată de fiecare inculpat, încadrarea juridică legală arătată în prima parte a considerentelor prezentei decizii, texte de lege în baza cărora au fost condamnați inculpații.
La individualizarea și aplicarea pedepselor, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât, pedeapsa care urmează să o execute fiecare, să fie de natură să ducă la reeducarea acestora.
Reținând că nu au încetat temeiurile de fapt și de drept care au dus la arestarea acestora, că ele se mențin în continuare, a fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, perioada arestului preventiv, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise la art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 C. civ., fiind obligați inculpații, în solidar, la despăgubiri civile, în limita sumei arătate și dovedită cu mijloacele de probă de la dosar, inculpatul minor fiind obligat în solidar și cu părțile responsabile civilmente.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și de către inculpații C.G. și F.B., pe motiv că, hotărârea pronunțată în cauză este netemeinică, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Astfel, parchetul a arătat că, în cauză nu erau incidente prevăzute art. 74 și art. 76 C. pen., în sensul de a se aplica circumstanțe atenuante personale față de gravitatea faptelor comise și periculozitatea socială a inculpaților, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea circumstanțelor atenuante personale și pe cale de consecință, majorarea pedepselor privind pe inculpații F.B. și C.G.
în ceea ce privește pe inculpatul T.V., s-a arătat că, pedeapsa de 7 ani închisoare, este o pedeapsă mică, în raport de gradul de pericol social al faptei comise, că este recidivist, iar la comiterea faptelor a participat împreună cu un inculpat, care este minor, ceea ce dă o periculozitate social sporită persoanei sale, astfel că, se impune majorarea pedepsei.
Inculpații C.G. și F.B. în criticile formulate, au arătat că sentința este nelegală, deoarece, deși li s-au aplicat circumstanțe atenuante personale, însă nu li s-au dat eficiența cuvenită, iar pedepsele aplicate sunt mari, astfel că, se impune reducerea acestora.
Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a examinat apelurile declarate, în raport de criticile arătate, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, și prin decizia penală nr. 25/ A din 06 mai 2005, a respins apelurile, ca nefondate, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în considerentele deciziei s-a motivat că, nu sunt temeiuri care să justifice nici majorarea pedepsei și nici reducerea acestora, întrucât instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare pentru fiecare inculpat, fiind avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în conformitate cu art. 3853C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocându-se aceleași critici ca și în apel, în sensul că, pedeapsa aplicată inculpatului T.V. este mică, iar față de inculpații C.G. și F.B., nu se impuneau a fi aplicate și menținute de către instanța de apel circumstanțele atenuante personale, întrucât au săvârșit fapte cu un pericol social ridicat.
Examinând recursul declarat de parchet, în raport de motivele arătate, de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare invocat, respectiv pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
în cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților, cum și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat.
Nu sunt temeiuri care să justifice înlăturarea circumstanțelor atenuante personale față de inculpații C.G. și F.B., întrucât instanțele au avut în vedere activitatea materială desfășurată de fiecare dintre aceștia, iar pentru inculpatul F.B., care a participat la două acte materiale i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare, ținându-se seama de prevederile art. 109 C. pen.
în ceea ce privește pe celălalt inculpat, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, este o pedeapsă just individualizată, întrucât, acesta a participat la o singură faptă, cea din noaptea de 21 iulie 2004, că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, prejudiciul a fost recuperat și sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă majorată.
De altfel, și inculpatul minor, chiar dacă a participat la două acte materiale care întrunesc conținutul infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și continuată, a recunoscut comiterea faptei, a regretat-o, este minor cu un discernământ neformat în totalitate, se apreciază că pedeapsa aplicată și pentru acesta, cum de altfel s-a mai arătat, este de natură să-și atingă scopul.
în ceea ce privește pe inculpatul T.V., pedeapsa de 7 ani închisoare este o pedeapsă just individualizată și ea reflectă gravitatea faptei, vinovăția acestuia și periculozitatea sa socială, nefiind temeiuri care să justifice majorarea, avându-se în vedere și faptul că, atât el cât și ceilalți nu au avut o activitate deosebit de agresivă asupra părții vătămate, că faptele s-au comis în contextul arătat.
Așa fiind, și apreciindu-se că în cauză, au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice care reflectă o evaluare justă a gravității faptelor la vinovăția inculpaților și periculozitatea lor socială, că pedepsele aplicate au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și fiind temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins, potrivit art. 52 C. pen., în limita pedepsei pe care urmează să o execute fiecare inculpat, motivul de recurs invocat, nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., și în consecință, se va respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestului preventiv.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu s-au plătit din fondurile Ministerului de Justiție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5435/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5421/2005. Penal → |
|---|
