ICCJ. Decizia nr. 5429/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5429/2005
Dosar nr. 5498/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 328/P/MF/Ap/2005, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor F.D.L. şi J.A.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov, verificând actele şi lucrările dosarului, a constatat că temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, astfel că s-a dispus menţinerea în continuare a stării de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpaţii au declarat recurs.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă, din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, faţă de cei doi inculpaţi, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpaţi prin săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave (tâlhărie), lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unei sentiment al insecurităţii şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea faptă neurmată de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei (Curtea de Apel Braşov), în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.A. şi F.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.A. şi F.D. împotriva încheierii din 9 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosar nr. 328/P/MF/Ap/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5369/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5434/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
