ICCJ. Decizia nr. 5369/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5369/2005
Dosar nr. 5449/2005
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 23 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 748/P/2005, a fost admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii:
- C.M.;
- P.S.S.C. ş.
- M.C., cu încă 30 zile, respectiv din 19 septembrie până la 18 octombrie inclusiv, pentru inculpaţii M.C. şi P.S.S.C. şi din 20 septembrie până la 19 octombrie inclusiv pentru inculpatul C.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin încheierea din 7 iunie 2005, a fost admisă propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de cei trei inculpaţi şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.M., în baza art. 1491 C. proc. pen., raportat la art. 143 şi art. 148 lit. c), h) şi i) C. proc. pen., iar a inculpaţilor M.C. şi P.S.S.C., în baza art. 1491 raportat la art. 143 şi art. 148 lit. h) şi i) C. proc. pen., aceştia fiind acuzaţi de săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), contrabandă prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Această măsură a fost prelungită la solicitarea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, ultima încheiere cu nr. 20 fiind cea pronunţată la 17 august 2005 în dosarul nr. 674/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Împotriva încheierii din 17 august 2005, inculpaţii au declarat recurs, care a fost judecat, la data de 24 august 2005, recursurile fiind respinse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 4798/2005 pronunţată în dosarul nr. 5009/2005.
Cu toate acestea inculpaţii au formulat din nou recursuri împotriva încheierii nr. 20 din 17 august 2005, astfel că la termenele din 6 şi 9 septembrie 2005 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a aflat dosarul nr. 5020/2005, dosarul de fond conţinând 9 volume cu probe, restituit la 31 august 2005, fiind recerut pentru soluţionarea recursurilor.
În noua cerere, de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de cei trei inculpaţi, formulată la 9 septembrie 2005, s-a arătat că se impune o nouă prelungire a măsurii, deoarece din probele administrate în cauză (probe administrate în absenţa primelor 9 volume, ce fuseseră înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) rezultă că faţă de inculpaţi continuă să fie incidente temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea şi prelungirea ulterioară a măsurii arestării, temeiuri prevăzute de dispoziţiile art. 143 şi art. 148 lit. h) şi i) C. proc. pen. S-a susţinut că probatoriul administrat în volumul 10, demonstrează faptul că inculpaţii cercetaţi în stare de libertate, vor încerca să intimideze martorii prin obligarea să declare în favoarea lor, că ei ar putea împiedica înfăptuirea justiţiei şi aflarea adevărului şi ar genera totodată un impact negativ asupra societăţii.
Curtea analizând materialul probator administrat în cauză în cele 10 volume din dosarul nr. 32/D/P/2004 al Serviciului Teritorial Târgu Mureş – D.I.I.C.O.T. din cadrul Ministerului Public a apreciat că temeiurile de fapt şi drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de fiecare inculpat în parte continuă, să subziste, ele impunând prelungirea măsurii.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.M., din probatoriul administrat rezultă că după ce a luat cunoştinţă de emiterea mandatului de arestare în lipsă, fiind depistat în trafic în zona mănăstirii N.R., a încercat să scape de urmărire, conducând autoturismul cu mare viteză iar după ce s-a răsturnat a părăsit autoturismul în fugă şi s-a predat doar după ce fiind urmărit a fost somat în mod repetat să se predea. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul prin membrii familiei sale avea cunoştinţă de toate probele administrate de organele judiciare, fiind încunoştinţat de fratele său despre percheziţia efectuată la domiciliul său, cu o zi înainte de data la care s-a dispus arestarea sa preventivă în lipsă. Demersurile întreprinse în continuare de inculpatul C.M. în scopul sustragerii de la urmărirea penală sunt dovedite de probatoriul administrat şi demonstrează că faţă de inculpat şi în acest moment procesual continuă să fie incidente dispoziţiile art. 148 lit. c) C. proc. pen.
Curtea a motivat că în ce-i priveşte pe cei trei inculpaţi, faţă de fiecare continuă să fie incidente dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., deoarece probatoriul administrat în cauză până la data cererii de prelungire a arestării preventive, demonstrează existenţa unor indicii temeinice că, în perioada anilor 2002 – 2004, folosindu-se de actele false procurate de inculpatul P.S.S.C., au indigenizat un număr de 7 autoturisme din Italia, şi a câte unui autoturism din Germania, Ungaria, Belgia şi Suedia, autoturisme care ulterior, în urma verificărilor făcute s-au dovedit a fi furate din ţările de origine sau declarate ca fiind furate. Aceste indicii temeinice conduc la presupunerea că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care împotriva lor a fost pusă în mişcare acţiunea penală. În sprijinul acestor indicii temeinice deja reţinute şi care vin să întărească presupunerea la care s-a referit, este şi faptul că în declaraţiile date în cauză, inculpatul P.S.S.C. a recunoscut că a efectuat falsurile în înscrisuri ce i-au fost comandate în special de inculpaţii C.M. şi P.S.S.C., dar şi de inculpatul M.C., aceste acte false reprezentând procuri pentru circulaţia autoturismelor şi ale cărţilor verzi, respectiv ale asigurării autoturismelor.
Modul în care au fost săvârşite faptele, pentru care există indicii temeinice ce conduc la o atare presupunere, constituie în sine un pericol deosebit pentru ordinea publică prin gravitatea deosebită intrinsecă a acestora. Din acest motiv, Curtea a apreciat că în acest moment procesual, interesul comunităţii raportat la gravitatea faptelor este acela ca inculpaţii să fie menţinuţi în stare de arest preventiv, punerea în libertate ar trezi un sentiment, de indignare a opiniei publice, precum şi un sentiment de nesiguranţă la nivelul acesteia.
Nemulţumiţi de această hotărâre, inculpaţii au declarat în termenul legal, recurs fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul inculpaţilor C.M. şi M.C. a criticat încheierea ca fiind netemeinică şi nelegală susţinând că nu a existat nici un temei pentru luarea măsurii arestării preventive şi cu atât mai puţin a prelungirii acesteia.
A cerut revocarea măsurii şi judecarea inculpaţilor în stare de libertate pentru ca în acest fel să poată să propună probe şi să-şi facă apărările ce se impun.
Apărătorul inculpatului P.S.S.C. a criticat încheierea ca fiind netemeinică şi nelegală şi a cerut casarea ei şi respingerea cererii procurorului. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând încheierea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Instanţa de fond a apreciat corect că cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se impune a fi admisă constatând că subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 143 C. proc. pen., precum şi condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Examinând temeiurile de fapt şi drept invocate în cererea procurorului, Curtea ţinând seama de împrejurările faptice concrete ce rezultă din cele 10 volume ale cauzei a evidenţiat şi motivat necesitatea prelungirii arestării preventive a inculpaţilor.
În raport de complexitatea cauzei, de probele noi administrate, în luna august 2005, declaraţiile învinuitului N.C.Z. şi procesul verbal de confruntare cu martorul P.A. din care rezultă că inculpatul C.M. i-a cerut învinuitului să declare că autorul faptei este martorul P.A., pentru administrarea de probe în acuzare , dar şi în apărare conform cererilor de probaţiune formulate de inculpaţi prin apărători.
Înalta Curte constată că prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de instanţa de fond este justificată.
Aşa fiind, urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor să fie respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M., M.C. şi P.S.S.C. împotriva încheierii penale nr. 23 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 748/2005.
Obligă pe recurentul inculpat P.S.S.C. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.M. şi M.C. la plata sumei de câte 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5429/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
