ICCJ. Decizia nr. 5455/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5455/2005
Dosar nr. 5501/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant E.A.V.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal şi, de asemenea, legal menţinută, E.A.V. fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 din acelaşi cod, înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din acelaşi cod, de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a mai reţinut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă şi în faza soluţionării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, de partea civilă D.G.F.P. Dolj şi de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 335 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. 2429/2004.
Împotriva încheierii menţionate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind nemenţinerea, în faza judecării apelurilor, a temeiurilor de drept care au dus la luarea, faţă de sine, a măsurii arestării preventive.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile înscrise în art. 143 din acelaşi cod, inculpatul, în cauză, fiind condamnat la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi, totodată, lăsarea lui în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept.
Referitor la motivul de recurs, se reţine că acesta nu relevă vreun temei legal care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul concret de pericol social al faptelor pentru care s-a pronunţat o condamnare şi pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii de celeritate a judecării apelurilor, există, în continuare, temeiuri care justifică menţinerea stării de arest preventiv.
Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A.V. împotriva încheierii din 16 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5436/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5456/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
---|