ICCJ. Decizia nr. 5441/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 23 septembrie 2003, petentele N.I. și B.N. s-au adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea tragerii la răspundere penală a numiților T.G. și C.O.L., maior în cadrul Poliției Rutiere Gorj, deoarece cei doi făptuitori, în mod abuziv au hotărât înmormântarea mamei lor B.M., victimă a unui accident de circulație ce a avut loc în Târgu Jiu la data de 4 iulie 2004, fără întreprinderea demersurilor ce se impuneau, identificării cadavrului și apoi a rudelor apropiate.
Prin rezoluția nr. 367/P/2004 din 12 noiembrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova căruia i-a fost declinată soluționarea plângerii, a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție C.O.L. și față de numita T.G.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Soluția de mai sus a fost infirmată de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluția din 26 februarie 2004, dispunându-se completarea cercetărilor.
în urma reluării cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 367/P/2004 din 16 decembrie 2004, a dispus din nou, neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție C.O.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și față de T.G.L., pentru complicitate la această infracțiune (abuz în serviciu).
în fapt, s-au reținut următoarele:
La data de 4 iulie 2004, orele 17,30, T.G.L., în timp ce conducea autoturismul Dacia 1310, pe DN 67 km 96 + 600, în localitatea Scoarța, urmare a neatenției în conducere, a accidentat o femeie care, coborând dintr-un autoturism s-a angajat în traversarea străzii, fără să se asigure.
Fiind sesizat de producerea accidentului, subcomisarul C.O.L., din cadrul S.P.R. Gorj, împreună cu membri echipajului de cercetare, s-au deplasat la fața locului și după realizarea activităților specifice, cadavrul victimei a fost transportat la morga Spitalului 700 din Tg. Jiu, în vederea autopsierii.
în același timp, C.O.L., conform declarației sale a făcut investigații în vederea identificării cadavrului, audiindu-l pe conducătorul autobuzului cu care a circulat victima, după care a solicitat sprijin din partea polițiștilor din cadrul Centrului zonal al Poliției Stoina și Scoarța, pentru a face investigații în același sens.
întrucât în urma investigațiilor nu s-a ajuns la nici un rezultat, la data de 7 iulie 2004, cadrele medicale au solicitat găsirea unei soluții în vederea ridicării de la morgă a cadavrului, întrucât acesta intrase în putrefacție avansată și nu aveau condiții de conservare (refrigerare).
în aceste împrejurări, subcomisarul C.O.L. a luat legătura cu autoarea accidentului de circulație T.G.L., rugând-o să facă demersurile necesare la primărie pentru înmormântarea victimei.
După primirea certificatului constatator al morții de la medicul legist, D.F., în ziua de 7 iulie 2004, T.G.L. a preluat cadavrul și l-a înmormântat în cimitirul din comuna Scoarța, unde a avut loc accidentul.
La data de 9 iulie 2004, polițiștii din comuna Căpreni au aflat cine este victima, anunțându-l pe subcomisarul C.O.L. care, după primirea datelor de stare civilă a luat legătura atât cu rudele victimei cât și cu T.G.L., ocazie cu care a aflat de la aceasta din urmă, că în ziua de 8 iulie 2004, avusese loc înmormântarea victimei.
S-a mai reținut că accidentul de circulație în discuție a fost mediatizat și prin biroul de presă al I.P.J. Gorj și au fost efectuate fotografii ale cadavrului care au fost trimise pentru identificare la posturile de poliție din județul Gorj. Urmare acestei situații de fapt, organul de urmărire penală a ajuns la concluzia că măsura luată de subcomisarul C.O.L. a fost necesară, deoarece morga S.M.L. din locația Spitalului nr. 1 Tg. Jiu se afla în renovare de circa 8 luni la data producerii accidentului, iar morga Spitalului nr. 3 Tg. Jiu în perioada 4 - 7 iulie 2004 nu a avut posibilitate de refrigerare a cadavrelor, datorită suprasolicitării celor două instalații și a defecțiunilor apărute ca urmare a gradului de uzură.
Față de situația de fapt expusă, s-a concluzionat că în sarcina lui C.O.L. nu se poate reține vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau alte fapte prevăzute de legea penală, întrucât nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind atât latura obiectivă cât și latura subiectivă și pentru aceleași considerente nu se poate reține nici infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu pentru făptuitoarea T.G.L.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționara N.I., care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 819/II/2/2005.
împotriva acestei din urmă rezoluții au formulat plângeri petiționarele N.I. și B.N., arătând că subcomisarul C.O.L. nu a făcut nici un demers pentru identificarea victimei în comuna Căpreni, de unde știa că era și că aceasta a fost identificată de șoferul autobuzului, fiind evident că acesta nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, impunându-se trimiterea sa în judecată.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 46 din 23 mai 2005, a admis plângerea formulată de cele două petente N.I. și B.N. împotriva rezoluției nr. 367/P/2004 din 16 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe ofițerul de poliție C.O.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei și pe T.G.L., pentru complicitate la aceeași infracțiune.
S-a desființat rezoluția menționată și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea începerii urmăririi penale.
în motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat că, în speță, organul de urmărire penală nu a făcut toate demersurile necesare și nu a administrat toate probele ce se impuneau și prin urmare, concluzia la care s-a ajuns s-a bazat pe un probatoriu insuficient.
în legătură cu făptuitorul C.O.L. s-a arătat că nu s-a cerut o fișă a postului sau un alt act din care să rezulte care erau atribuțiile directe de serviciu și nici nu s-a verificat care erau atribuțiile concrete ale acestuia legate de înhumarea cadavrului și modul în care acestea au fost sau nu respectate, având în vedere art. 41 din Ordinul nr. 1134/C/2000 al Ministerului Justiției, potrivit căruia, înhumarea persoanelor fără reprezentanți legali sau fără identitate se face prin grija primăriilor, cu informarea prealabilă a organelor de poliție.
în același context, s-a mai arătat că nu s-a verificat nici modul în care a fost sau nu îndeplinită obligația impusă de art. 36 din actul normativ mai sus-citat, potrivit căruia organele de urmărire penală întocmesc un dosar de identificare a cadavrului, mai ales că înhumarea victimei s-a făcut ca și cadavru neidentificat.
Raportat la atribuțiile de serviciu ce-i reveneau lui C.O.L. s-a dispus a se stabili în ce măsură acesta a solicitat, cu respectarea legii fotografii ale cadavrului, după ce s-a stabilit în principiu identitatea acestuia și dacă au fost prezentate rudelor în vederea recunoașterii definitive, după cum va trebui să se stabilească în ce măsură există și cât de legală este implicarea acestuia în ridicarea cadavrului de la morgă, având în vedere declarația medicului D.F., din care rezultă că nu are cunoștință de modul în care s-a făcut ridicarea cadavrului, el eliberând făptuitoarei T.G.L. doar certificatul constatator al decesului.
S-a mai precizat de către prima instanță, necesitatea de a se stabili și modul în care personalul medical și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau conform legii și regulamentelor și să se verifice dacă situația de la morgă, prezentată în dosarele anterioare a fost sau nu semnalată în scris organelor competente.
Cu ocazia reluării cercetării s-a arătat că este necesar a se avea în vedere indicația dată de rezoluția nr. 5477/II/2/2004 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a infirmat prima rezoluție de neîncepere a urmăririi penale unde s-a arătat că cercetările trebuie extinse și față de persoanele care aveau atribuții în ce privește eliberarea cadavrului de la morga Spitalului nr. 3 Tg. Jiu, urmând a se verifica în ce măsură există ori nu o implicare a făptuitorului C.O.L. în obținerea de către T.G.L. a celorlalte acte necesare înhumării, mai ales că în cauză se constată o încălcare a dispozițiilor art. 34 - art. 35 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, întrucât în cauză era necesar să existe o dovadă eliberată de parchet.
în sprijinul soluției adoptate, instanța de apel a arătat că este necesar ca la soluționarea cauzei să se ceară și documentația întocmită de către Corpul de control al M.A.I. care a dispus efectuarea de verificări pe linie administrativă față de făptuitorul C.O.L., care sunt concluziile la care s-a ajuns și în ce măsură sunt utile soluționării cauzei.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimații C.O.L. și T.G.L.
Prin recursurile declarate atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cât și de intimații C.O.L. și T.G.L. au solicitat casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și menținerea rezoluției atacate, întrucât aceasta este legală și temeinică, se bazează pe dovezile existente la dosar, iar aspectele învederate de instanță în susținerea soluției adoptate nu sunt în măsură să schimbe situația de fapt.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Susținerile recurenților că în cauză au fost efectuate toate activitățile și au fost administrate toate probele necesare în vederea aflării adevărului este inexactă.
Constatările făcute de prima instanță referitoare la lipsa atribuțiilor de serviciu privind pe făptuitorul C.O.L. a modului în care acesta și le-a îndeplinit, implicarea sa în rezolvarea cazului în speță, respectarea indicațiilor date prin rezoluția de infirmare, concluziile cercetării administrative efectuate împotriva sa și celelalte aspecte menționate pe larg în prezenta decizie, sunt tot atâtea lacune ale activității de urmărire penală, în lipsa cărora soluția pronunțată nu reflectă realitatea, impunându-se cu necesitate verificarea acestora.
Tot astfel, organul de urmărire penală va trebui ca, în afară de aspectele menționate în hotărârea instanței de apel să manifeste rol activ și să administreze orice probă utilă stabilirii adevărului, fie din oficiu, fie la cererea părților din cauză.
în consecință, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimații C.O.L. și T.G.L., au fost nefondate, a fost respins ca atare și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5443/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5430/2005. Penal → |
|---|
