ICCJ. Decizia nr. 5452/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 840 din 10 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat între alții pe inculpatul S.G., la:
- 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 22 octombrie 2004, la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei (Rol), cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariu de avocat, în sumă de 400.000 lei (Rol), cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
în seara zilei de 21 octombrie 2004, în jurul orelor 24,00, partea vătămată P.M. se juca, împreună cu numiții G.A. și C.V., pe str. Buzoieni alergând unul după celălalt, simulând o altercație, fapt ce i-a determinat pe inculpații S.G. și S.G.V. condamnat în cauză să intervină pentru a-i despărți.
Luând la cunoștință faptul că în realitate nu era, vorba decât de o joacă, inculpatul S.G.V. i-a solicitat lui și C.V. informații cu privire la bunurile pe care ceilalți 3 băieți le au asupra lor. Cu acest prilej inculpatul a aflat că nici unul din cei de față nu posedă bunuri asupra lor.
Inculpatul S.G.V. a întrebat și pe partea vătămată P.M. și pe numitul G.A. dacă au asupra lor telefoane mobile, întrucât dorește, să apeleze o persoană cunoscută.
Primind un răspuns negativ inculpatul S.G.V. a cerut să nu fie mințit iar în situația când va găsi asupra celor întrebați telefoane mobile "se va supăra".
Amenințarea inculpatului S.G.V. a trezit temeri în persoana părții vătămate P.M. care a recunoscut că are asupra sa un telefon mobil precizând că nu funcționează, întrucât are bateria descărcată.
Cu toate insistențele inculpatului S.G.V., partea vătămată a refuzat să-i predea telefonul, însă acesta a continuat să-l amenințe, fapt ce l-a făcut să cedeze, împrejurare în care inculpatul i-a luat telefonul din mână, după care, împreună inculpatul S.G., au părăsit locul faptei.
Imediat partea vătămată, însoțită de G.A., s-au deplasat la sediul secției 19 poliție unde au reclamat cele întâmplate.
împreună cu organele de poliție, partea vătămată și G.A. au pornit în urmărirea celor doi inculpați care au fost observați pe str. Buzoieni.
Inculpații, dându-și seama că sunt urmăriți de către organele de poliție s-au deplasat în fugă, ascunzându-se sub o mașină, după ce în prealabil inculpatul S.G.V. aruncase telefonul mobil peste o centrală termică.
în cădere, telefonul mobil, a lovit un autoturism a cărui alarmă s-a declanșat, conducând astfel organele de poliție la găsirea telefonului și descoperirea inculpaților.
Telefonul astfel recuperat a fost restituit părții vătămate, care nu s-a mai constituit parte civilă.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații S.G.V. și S.G.
Inculpatul S.G.V., ulterior, a făcut cunoscut că își retrage apelul declarat, cerere de care s-a luat act de către instanța de apel prin decizia pronunțată.
Inculpatul S.G. a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, întrucât el nu a participat la săvârșirea faptei și nici nu avea cunoștință de activitatea ilicită a inculpatului S.G.V., autorul faptei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 541 din 12 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.G. pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei (Rol), din care suma de 400.000 lei (Rol) reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Prin aceeași decizie, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul S.G.V. care, de asemenea, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în motivarea deciziei de respingere a apelului declarat de inculpatul S.G., instanța de apel a arătat că, instanța fondului a făcut o analiză amănunțită a probatoriilor administrate stabilind o corectă situație de fapt și dând o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat "iar pentru a dovedi vinovăția acestuia instanța a avut în vedere declarația părții vătămate care se coroborează cu procesele verbale de depistare și cercetare la fața locului, cu procesul verbal de recunoaștere din grup și cu cel de confruntare precum și cu declarațiilor martorului G.A.".
în același sens, al vinovăției inculpatului s-a arătat că prin insistențele sale asupra părții vătămate a înlesnit practic deposedarea acestuia de telefonul mobil, deposedare efectuată material de inculpatul S.G.V.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.G. pe care a criticat-o cu după cum urmează:
- prin apărătorul său, cu privire la greșita condamnare solicitându-se a se dispune achitarea întrucât din materialul probator de la dosar nu rezultă participarea acestuia la săvârșirea faptei;
- personal, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acestuia, ocazie cu care a recunoscut vinovăția sa și a regretat fapta comisă.
Recursul declarat de inculpatul S.G. este fondat numai în ce privește critica privind pedeapsa aplicată.
în legătură cu critica formulată prin apărător, greșita condamnare, se constată că nu este întemeiată, atât pentru considerentele eronate de instanța de apel cât și urmare a recunoașterii inculpatului cu ocazia ultimului cuvânt avut în fața instanțelor de recurs recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
în ce privește critica privind greșita individualizare a pedepsei se constată că este întemeiată.
Este adevărat că pentru fapta reținută în sarcina inculpatului - recurent, complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă situată la limita minimă a textului de lege incriminator.
Cu toate acestea, având în vedere contribuția redusă a inculpatului la săvârșirea faptei care este nici mult morală, în sensul că a dat dovadă mai mult curaj inculpatului S.G.V. să săvârșească fapta, acesta din urmă preferând și amenințările la adresa părții vătămate, desfășurând și activitatea de sustragere, cât și împrejurarea că în fața instanței de recurs a recunoscut participarea sa, în modalitatea reținută de instanțe, și în ultimul rând faptul că este tânăr, se constată că în cauză se impunea reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, în consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, chiar dacă are statutul de recidivist.
în consecință, pentru considerentele ce preced, s-a constat că recursul declarat de inculpatul S.G. a fost fondat, a fost admis ,a casat decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe numai în ce privește pedeapsa aplicată ce a fost redusă, prin reținerea de circumstanțe atenuante, astfel cum s-a dispus prin dispozitivul prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5451/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5442/2005. Penal → |
|---|
