ICCJ. Decizia nr. 5453/2005. Penal
| Comentarii |
|
Petiționarii G.P.P., T.A. ș.a, s-au adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, vizând pe judecătorul intimat, P.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu privire la pronunțarea dosarului civil nr. 4185/1998, pronunțată de Judecătoria Moinești.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 2116/P/2004 și prin rezoluția din 07 februarie 20005, a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât aceasta și-a îndeplinit corespunzător îndatoririle de serviciu, cu privire la soluționarea dosarului nr. 4185/1998, astfel că nu sunt elemente din conținutul ar rezulta că aceasta ar fi comis vreo faptă de natură penală.
Această rezoluție a fost atacată cu plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluția din 02 martie 2005, adoptată în dosarul nr. 217/II/2/2005, a respins plângerea petiționarilor G.P.P. și T.A., pe considerent că soluția de neînceperea urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 216/P/2004, este legală și temeinică, cu privire la P.C., judecător la Judecătoria Moinești.
în temeiul art. 2781C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere la Curtea de Apel Bacău, care analizând actele premergătoare efectuate în cauză, în raport de soluțiile adoptate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 05 mai 2005, a pronunțat sentința penală nr. 15, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarilor.
S-a reținut că intimatul-judecător P.C., în pronunțarea sentinței civile nr. 4176 în dosarul nr. 4185/1998, al Judecătoriei Moinești, a ținut seama de probele de la dosar, iar procesul s-a judecat cu respectarea prevederilor legale, astfel că nu a comis nici o infracțiune, iar soluțiile pronunțate de parchet, sunt legale și temeinice.
în conformitate cu art. 2781pct. 10 C. proc. pen., sentința instanței de fond, Curtea de Apel Bacău, a fost atacată cu recurs de către cei doi petiționari, recurenți, pe considerent că, în mod nejustificat li s-a respins plângerea, iar intimata judecătoare P.C., a comis infracțiunea de abuz în serviciu, însă organul de urmărire penală, contrar mijloacelor de probă de la dosar a adoptat teza potrivit căreia, această intimată făptuitoare, nu a comis nici o faptă de natură penală, dispunând eronat neînceperea urmăririi penale.
Examinând recursurile declarate, sub aspectul criticilor arătate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, cum și din oficiu, se constată că recursurile de față, sunt nefondate și se vor respinge, pentru considerente ce vor fi expuse și dezvoltate mai jos.
La data de 26 noiembrie 1999, Judecătoria Moinești a pronunțat sentința civilă nr. 4176, prin care, președintele completului, judecător P.C. a admis acțiunea formulată de către G.N. și G.P. și au fost obligați cei doi recurenți ș.a, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10.045 mp, teren arabil situat în satul Schitu Frumoasa, județul Bacău.
Față de motivele invocate de către recurenți constând în aceea că, atât instanța de fond cât și organul de urmărire penală au pronunțat soluții neconforme cu actele și lucrările dosarului, se constată că este neîntemeiat.
Așa cum rezultă din actele premergătoarea efectuate în cauză, judecătoarea P.C. și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu, iar soluționarea dosarului nr. 4185/1998 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale, precum și cu probatoriul existent la dosar.
De altfel, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos iar prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale unei persoane, constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii menționate.
în legătură cu testamentul nr. 281 din 13 martie 1951 pe care îl invocă recurenții, prin sentința civilă 5506 din 12 decembrie 2002, acesta a fost anulat, soluție care a rămas definitivă prin respingerea apelului.
Prin urmare, se constată că judecătorul intimat, P.C., cu ocazia soluționării dosarului nr. 4185/1998 a pronunțat o soluție legală și temeinică, având în vedere materialul probator existent la dosar.
în legătură cu soluțiile pronunțate de judecători, în mod just instanța de fond a reținut că părțile au posibilitatea exercitării căilor de atac la instanțele ierarhic superioare când acestea îi nemulțumesc.
Prin modul cum s-a soluționat dosarul de către intimată, nu se constată elemente din conținutul cărora ar rezulta că judecătoarea P.C. a comis vreo faptă de natură penală, vizând modul de desfășurare a procesului penal, administrarea și încuviințarea probelor, cum și din punct de vedere al aprecierii acestora, astfel încât să fi avut vreun interes care să-i lezeze pe recurenți.
Conchizând că, în cauză a fost pronunțată o sentință legală și temeinică, că intimata nu a comis nici o faptă de natură penală, soluțiile adoptate de organele de urmărire penală fiind în spiritul materialului probator de la dosar, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5461/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5451/2005. Penal → |
|---|
