ICCJ. Decizia nr. 5442/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 16 februarie 2004, petiționarul I.G.N., s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reclamând faptul că, judecătorul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Deva, I.A., la data de 10 februarie 2004, a procedat la eliberarea unui extras de carte funciară, care conține date necorespunzătoare realității privind imobilul menționat în C.F. nr. 278/2 Cristur, top nr. 172/2, construcțiile menționate în extras fiind demolate la data eliberării extrasului.
S-au efectuat acte premergătoare și prin rezoluția din 23 martie 2004, adoptată în dosarul nr. 63/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus neînceperea urmăririi penale, față de judecătorul de carte funciară, I.A., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a motivat rezoluția în legătură cu cele arătate de petiționar, în sensul că, toate înregistrările efectuate în cartea funciară nr. 278/2 au fost consemnate în conformitate cu dispozitivul unei hotărâri judecătorești, intrată în autoritatea de lucru judecat.
Lipsa mențiunilor referitoare la radierea construcțiilor inițiale nu este imputabilă judecătorului de carte funciară, atâta timp cât acestuia nu i-a fost solicitată efectuarea respectivelor mențiuni.
în legătură cu legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de judecată în anii 1987 și 1988, nu este obiectul judecătorului de carte funciară, iar mențiunile privind situația juridică a imobilului au fost efectuate anterior.
De asemenea, în ceea ce privește nemulțumirea părții vătămate cu privire la modul de partajare și înstrăinare a imobilului, aceasta a făcut obiectul a mai multor procese civile, în care, de asemenea, s-au pronunțat soluții, care au intrat în autoritatea de lucru judecat, iar judecătorul de carte funciară nu era în măsură să aprecieze legalitatea și temeinicia acestora, el s-a conformat situației juridice la data respectivă.
în consecință, apreciindu-se că intimatul judecător delegat de carte funciară, I.A., nu a comis nici o faptă de natură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la Procurorul General, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, examinând dosarul, în raport de actele premergătoare existente, la data de 15 aprilie 2005, a emis rezoluția în dosarul nr. 441/II/2/2005, prin care a respins plângerea petiționarului, ca neîntemeiată, pe considerent că, soluția adoptată în cauză este legală și temeinică.
în temeiul art. 2781alin. (1) C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Alba Iulia, pe considerent că, în mod nejustificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși judecătorul delegat la serviciul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Deva, a comis infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constând în aceea că, cu rea credință a înserat în extrasul de carte funciară date nereale cu privire la imobilul din cartea funciară nr. 278/2 Cristur.
Curtea de Apel Alba Iulia, examinând plângerea petiționarului, în raport de rezoluția din 23 martie 2004, adoptată în dosarul nr. 63/P al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de actele premergătoare de la dosar, prin sentința penală nr. 27 din 16 iunie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 2781pct. 8 lit. a) C. proc. pen.
în considerentele deciziei s-a arătat că nu sunt indici potrivit materialului de la dosar, din conținutul cărora ar rezulta că, judecătorul delegat I.A., cu rea credință și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu în legătură cu întocmirea extrasului de carte funciară.
în conformitate cu art. 2781pct. 10 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu recurs de către petiționar, pe considerent că este nelegală și netemeinică, privind soluția instanței de respingere a plângerii, întrucât judecătorul delegat a comis infracțiunea de fals intelectual, astfel că, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală pentru a începe urmărirea penală față de intimata I.A.
De asemenea, prin memoriul trimis instanței, pentru data de 27 septembrie 2005, recurentul-petiționar a mai solicitat tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor care au încălcat legea și au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice, care l-au prejudiciat.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, se constată că recursul de față, este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit materialului probator existent la dosarul cauzei, rezultă că judecătorul delegat de carte funciară, din cadrul Judecătoriei Deva, I.A., a fost investit cu eliberarea extrasului de carte funciară privind imobilul menționat în CF nr. 278/2 Cristur, nr. top 170/2, în care a consemnat toate datele potrivit hotărârilor judecătorești intrate în autoritatea lucrului judecat și tot ceea ce era consemnat până la acea dată în cartea funciară.
Susținerea recurentului, în sensul că au fost înserate în acest extras de carte funciară unele construcții care nu mai există, corect s-a apreciat că nu este imputabilă judecătorului, atâta timp cât acestuia nu i-a fost solicitată radierea privind unele bunuri care nu mai există.
De asemenea, în mod just s-a apreciat că acesta nu se face vinovat de unele mențiuni care nu au fost înserate privind situația juridică a imobilului, precum și legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești.
Potrivit art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), constituie infracțiunea de fals intelectual, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări.
Față de conținutul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de fals intelectual, judecătorul delegat și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu prevederile legii, astfel că, în mod just instanța de fond a apreciat că nu sunt indici din conținutul cărora ar rezulta că intimatul judecător delegat, I.A., ar fi comis infracțiunea de fals intelectual sau vreo altă faptă de natură penală.
în legătură cu celelalte susțineri ale recurentului privind tragerea la răspundere penală a tuturor celor care au participat la soluționarea unor cauze în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești nelegale în perioada anilor 1987 - 1988, se constată că, ele exced obiectul cauzei de față, care vizează activitatea nemijlocită a judecătorului delegat.
Conchizând că, în cauză a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, că nu sunt temeiuri care să justifice admiterea recursului și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală, pentru a începe urmărirea penală cu privire la judecătorul delegat, întrucât nu sunt indici că acesta a comis vreo faptă de natură penală, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5452/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5443/2005. Penal → |
|---|
