ICCJ. Decizia nr. 5492/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5492/2005
Dosar nr. 5535/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 50/P/AP/2005, în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului T.P., alături de alţi 4 coinculpaţi arestaţi în aceeaşi cauză.
Instanţa investită cu soluţionarea apelului a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpaţi, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul T.P., solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 598/ S din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov, la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a), art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen.; conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 27 octombrie 2003 la zi.
Astfel, cum în mod just a reţinut Curtea de Apel Braşov, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe şi, mai mult, acesta a fost condamnat de instanţa de fond, alături de alţi 4 inculpat, la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi lipsire de libertate în mod ilegal. Faţă de gravitatea faptelor şi de împrejurările în care au fost comise (inculpatul a lovit victima, a ajutat la transportarea acesteia la autoturismul care apoi a fost incendiat, a pregătit sticlele de diluant necesare incendierii şi a înlăturat urmele infracţiunii, făcând curat în încăperea în care a fost bătută victima), în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, în înţelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 7 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 50/P/AP/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5460/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5520/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
