ICCJ. Decizia nr. 5518/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5518/2005
Dosar nr. 3566/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 12 mai 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.M.P. împotriva rezoluţiei nr. 1349/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii comisar – şef H.E. şi subcomisar M.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La 13 februarie 2004, petentul a sesizat P.N.A. că, în ziua de 11 februarie 2004, comisarul – şef H.E., în calitate de şef al Poliţiei municipiului Alexandria a ordonat subordonaţilor săi să pătrundă în forţă într-un imobil care a aparţinea lui S.M.M., favorizând, în acest fel, Fundaţia E. Universitatea Alex. Ghica din Alexandria, să rămână în mod abuziv în acel imobil.
În urma verificărilor efectuate în cursul actelor premergătoare, s-au constatat următoarele:
Fundaţia E. Alexandria, în cadrul căreia funcţionează Universitatea Alex. Ghica din aceeaşi localitate, îşi desfăşoară activitatea într-un imobil care a fost adjudecat la 1 aprilie 2003, de către numitul B.D., prin sora sa, S.M.M., în calitate de procurator.
În baza actului de adjudecare, B.D., prin sora sa, în calitate de procurator, a închiriat, la 9 iunie 2003, acest imobil, fundaţiei sus-menţionate, cere-şi desfăşura activitatea în această locaţie.
Ulterior, prin adresa nr. 25 din 21 ianuarie 2004, SC L.A. SRL Bucureşti i-a comunicat numitei S.M.M. că acest imobil i-a fost atribuit în proprietate, prin Decizia nr. 1430 din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi că, deci, S.M.M. nu mai are nici un drept asupra acestui imobil.
Nesocotind comunicarea primită, în luna ianuarie şi februarie 2004, S.M.M., împreună cu soţul său, însoţiţi de petentul T.M.P., au pătruns abuziv în imobilul menţionat, şi au blocat uşile de acces cu lanţuri şi lacăte, perturbând activitatea universitară.
La 6 februarie 2004, S.M.M. a depus o plângere la poliţie, reclamând că lanţurile au fost rupte de administratorul Universităţii, în prezenţa directorului firmei de pază.
Această lucrare i-a fost repartizată comisarului - şef H.E., şi a fost înregistrată de subcomisarul M.I., care ulterior, i-a comunicat reclamantei S.M.M. că, până la soluţionarea litigiului civil de către instanţă, să permită accesul personalului Universităţii în imobil.
La acelaşi organ de poliţie au fost depuse şi plângerile SC F.E. Universitatea Alex. Ghica; SC A.R.U. S.R.L. Bucureşti şi SC P.E. SRL Alexandria, împotriva soţilor S., pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare a folosinţei locuinţei, distrugere, violare de domiciliu nerespectarea hotărârii judecătoreşti şi tulburare în posesie.
Evaluând rezultatul acestor verificări, procurorul a constatat că cei doi lucrători de poliţie, la 11 februarie 2004, nu au acţionat abuziv şi nici nu au favorizat presupuşii infractori, astfel că, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Această soluţie a fost confirmată şi de către procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia nr. 4041/II-2/2004, a respins plângerea petentului.
Instanţa, sesizată potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., examinând lucrările dosarului de acte premergătoare şi rezoluţia atacată a constatat, în mod corect, că aceasta este legală şi temeinică, iar, drept urmare, a respins justificat plângerea petentului.
În concluzie, având în vedere că sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmează ca recursul petentului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.M.P. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5509/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5529/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
