ICCJ. Decizia nr. 5350/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5350/2005
Dosar nr. 3253/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petenţii R.C.I. şi S.V. au formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva judecătorului C.A. de la Judecătoria Cluj-Napoca şi împotriva consilierului juridic P.L.S. de la Primăria Cluj Napoca, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen., neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a susţinut că judecătoarea având de judecat o acţiune civilă ca obiect restituirea unui imobil, a consemnat în mod fals în sentinţa civilă nr. 1058/2001 că imobilul a fost naţionalizat fără titlu şi a constatat în mod neîntemeiat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior, iar consilierul juridic P.L.S. de la Primăria Cluj-Napoca nu a prezentat instanţei înscrisurile care ar fi dovedit titlul valabil al actului de naţionalizare.
Prin rezoluţia din 24 mai 2004, procurorul D.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, examinând actele premergătoare efectuate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a motivat, în esenţă, că consemnările din sentinţa civilă nr. 1058/2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca sunt rezultatul deliberării instanţei de judecată şi sentinţa pronunţată a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului declarate de reclamanţi, fiind respinsă şi cererea de revizuire formulată de reclamanţi. Hotărârile instanţelor de control judiciar au confirmat temeinicia şi legalitatea soluţiei instanţei de fond. În ce priveşte pe consilierul juridic, s-a constatat că nu a reţinut nici un înscris, la dosarul cauzei fiind administrate integral probele necesare.
Împotriva rezoluţiei din 24 mai 2004, au formulat plângeri petiţionarii S.V. şi R.C.I. la Curtea de Apel Cluj, iar prin încheierea nr. 4117 din 8 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea formulată de petiţionarii R.C.I., M.M. şi S.V. şi s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Prin sentinţa penală nr. 7 din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureş s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarii R.C.I. şi S.V. reprezentaţi de R.V. şi M.M. împotriva rezoluţiei din 24 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Totodată, instanţa a obligat petenţii la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocaţial din oficiu pentru învinuita P.L.S. se va suporta din fondul Tribunalului Mureş.
Se motivează, în esenţă, că soluţia dată de parchet este corectă, căci nu s-a comis vreo infracţiune de către cele două învinuite.
Împotriva sentinţei au declarat recurs petiţionarii S.V. şi R.C.I., criticând-o ca netemeinică şi nelegală, deoarece nu s-a ţinut seama de probele administrate şi de susţinerile lor întemeiate.
Recursurile petiţionarilor sunt întemeiate pentru motivul ce se va arăta, în cele ce urmează.
Potrivit art. 275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva înscrisurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, iar conform art. 277 din acelaşi cod, procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.
Împotriva măsurilor luate de procuror, se poate face plângere, care să rezolve (în cazul de faţă) conform art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., numai după respingerea plângerii făcute conform dispoziţiilor de mai sus, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale (în speţă rezoluţia din 24 mai 2004) se putea face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă (în cauză curtea de apel).
În speţă, petiţionarii nu s-au mai adresat împotriva rezoluţiei procurorului din 24 mai 2004 cu plângere la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ci s-au adresat direct cu plângere la instanţa de judecată, ceea ce nu este admisibil conform textelor de lege citate.
În consecinţă, hotărârea instanţei care a soluţionat în fond plângerea petiţionarilor, a pronunţat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) lit. 171 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursurile declarate de petiţionarii S.V. şi R.C.I., a se casa sentinţa atacată şi rejudecând pe fond, a respinge, ca inadmisibile, plângerile acestora împotriva rezoluţiei din 24 mai 2004 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de petiţionarii S.V. şi R.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge ca inadmisibile plângerile acestora.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5300/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5352/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
