ICCJ. Decizia nr. 5529/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5529/2005
Dosar nr. 4849/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Buzău a respins cererea formulată de inculpatul N.C., privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., şi art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate S.V.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi pană în momentul executării pedepsei, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat de 17 noiembrie 2004.
A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată S.V. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri civile către acesta reprezentând daune materiale.
În final, inculpatul a fost obligatla 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate, următoarele situaţii de fapt:
În ziua de 17 noiembrie 2004, partea vătămată S.V., pensionat medical şi posedând autorizaţie pentru comerţ cu amănuntul se află în trenul personal F.B. Pe culoarul unui vagon a fost abordat de inculpatul A.C., care sub pretextul că intenţionează să cumpere, i-a smuls apoi din mână două ceasuri S.
La încercarea părţii vătămate de a reintra în posesia bunurilor, inculpatul l-a lovit cu capul în faţă.
În final, inculpatul a fost prins şi identificat de lucrătorii de poliţie aflaţi în tren, care au şi găsit asupra sa ceasurile furate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată, iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul special, dându-se eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante procesuale reţinute de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 308 din 20 iulie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4606/2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva deciziei acesta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând drept motive de casare prevederile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., el solicită în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) şi f) C. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii sale.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Probele administrate în cauză şi în special, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate S.V., declaraţiile martorului M.A., conductorul trenului care se coroborează cu actul medico-legal care atestă leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri, demonstrează fără dubii că inculpatul a lovit partea vătămată pe care apoi a deposedat-o de cele două ceasuri. La acestea se adaugă procesul-verbal de constatare în care se menţionează că ceasurile au fost găsite asupra inculpatului.
Nici cel de-al doilea motiv de casare nu poate fi primit.
Instanţa de fond a aplicat, iar cea de apel a menţinut o pedeapsă just proporţionalizată, avându-se în vedere pe de o parte împrejurările în care a fost comisă fapta (în tren, prin surprindere, cu violenţă, asupra unei persoane care din motive medicale exercita această formă de comerţ), iar pe de altă parte prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale (persoană tânără, încadrată în muncă, cu o conduită corespunzătoare). Reducerea pedepsei sub limita de 4 ani ar compromite scopul coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 308 din 20 iulie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Constată că inculpatul a fost reţinut 24 ore în data de 17 noiembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5518/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5541/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
