ICCJ. Decizia nr. 5352/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5352/2005
Dosar nr. 2600/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1900 din 10 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 890/2004, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/200 condamnarea inculpatului V.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 3 septembrie 2003 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul T.G. la 5 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 237,75 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat, pe baza probatoriului administrat, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor menţionate în rechizitoriu, comise în următoarele împrejurări de fapt:
În urma denunţurilor formulate de numiţii I.T. (zis N.) şi B.R. (arestat în altă cauză sub acuzaţia de trafic ilicit de droguri), prin care se arată că îşi procuraseră droguri, în repetate rânduri, de la inculpatul T.G. (zis G.) şi numitul G.M.M. (zis B.), în noaptea de 2 septembrie 2003, organele de poliţie din cadrul Brigăzii Antidrog sector 3 Bucureşti au organizat o acţiune flagrantă, sens în care au înmânat denunţătorului I.T. suma de 20.000.000 lei, în bancnote de 500.000 lei, pusă la dispoziţie de soţia denunţătorului B.R., ale căror serii au fost menţionate în procesul-verbal încheiat în respectiva ocazie.
Întrucât între denunţătorul I.T. şi inculpatul T.G. exista o relaţie tensionată generată de faptul că în cadrul unei tranzacţii anterioare, inculpatul i-ar fi vândut denunţătorului praf de capuccino, în loc de heroină, numitul G.M.M. a fost de acord să intermedieze o întâlnire între cei doi, în vederea împăcării.
Astfel, în ziua de 2 septembrie 2003, denunţătorul I.T. s-a deplasat la locuinţa numitului G.M.M., unde în jurul orelor 12,00, a sosit şi inculpatul T.G., care a acceptat propunerea denunţătorului de a-i procura 15 grame heroină, primind în acest scop suma de 18.000.000 lei din cei 20.000.000 lei, înseriaţi şi capcanaţi de organele de urmărire penală.
În jurul orelor 21,00, inculpatul T.G. s-a deplasat la locuinţa coinculpatului V.F., situată în Calea Vitan, solicitându-i acestuia 12 grame heroină, în schimbul sumei de 12.000.000 lei.
Inculpatul V.F. a primit suma de bani sus-menţionată şi i-a cerut inculpatului T.G. să revină peste două ore pentru a prepara punguţele cu heroină (3 punguţe cu câte 4 grame heroină).
În jurul orelor 23,00, inculpatul T.G. a primit de la coinculpatul V.F. cele trei punguţe de heroină, pe care le-a predat denunţătorului I.T., care îl aştepta la Restaurantul S. din Calea Vitan, potrivit înţelegerii stabilite.
După ce s-a despărţit de denunţător, inculpatul T.G. a fost imobilizat de organele de urmărire penală, iar în urma percheziţiei corporale efectuate asupra acestuia, a fost găsită suma de 3.400.000 lei, între bancnotele ce compuneau respectiva sumă fiind descoperite 3 bancnote de 500.000 lei, ale căror serii corespundeau cu cele menţionate în procesul-verbal de înseriere încheiat cu ocazia organizării acţiunii flagrante.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi şi-a manifestat acordul de a colabora, în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a inculpatului V.F., zis M., conducând organele de urmărire penală la domiciliul acestuia.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului V.F., au fost descoperite 11 punguţe de plastic, ce conţineau cantitatea totală de 228,54 grame heroină şi alte 12 doze, în cantitate de 0,80 grame heroină, precum şi 24 bancnote de câte 500.000 lei, ale căror serii corespundeau cu cele menţionate în procesul-verbal de înseriere încheiat de organele de urmărire penală.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită de prima instanţă pe baza declaraţiilor de recunoaştere ale inculpaţilor, inculpatul V.F. declarând că drogurile descoperite în locuinţa sa erau destinate consumului propriu, declaraţiile denunţătorilor B.R. şi I.T., declaraţiile martorilor G.M.M. şi P.N., procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză.
În drept, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul V.F., infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2473 din 23 octombrie 1996 a Judecătoriei Brăila.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului V.F., instanţa a avut în vedere perseverenţa infracţională a acestuia demonstrată de situaţia antecedentelor penale, dar şi faptul că a facilitat identificarea altor doi traficanţi de droguri, astfel că a aplicat o pedeapsă cu închisoarea între limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Pentru inculpatul T.G., s-a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, stabilit ca urmare a reţinerii aceleiaşi circumstanţe prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, este de natură a asigura prevenţia specială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 229 din 1 aprilie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile prin care cei doi inculpaţi au solicitat reindividualizarea pedepselor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii V.F. şi T.G. solicitând, ca şi în apel, reindividualizarea pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi au încadrat just în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de inculpaţi.
Totodată, cu ocazia individualizării pedepselor aplicate au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pe baza cărora au aplicat inculpatului T.G. o pedeapsă apropiată de minimul special, iar inculpatului V.F., recidivist postexecutoriu, o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
Întrucât nu s-au constatat motive de casare din cele susceptibile a fi examinate din oficiu, recursurile inculpaţilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.F. şi T.G. împotriva deciziei penale nr. 229 din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.F., durata arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 22 septembrie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 160 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5350/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5379/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
